ÎNVIFORÁ, pers. 3 înviforează, vb. I. (Pop.) 1. Intranz. (Despre vifor) A bate cu putere; a vifori. ♦ Tranz. A sufla pe cineva viforul. 2. Tranz. Fig. A tulbura, a zbuciuma, a răscoli; a îndârji. [Var.: (reg.) înviforí vb. IV] – În + vifor.

ÎNVIFORÍ vb. IV v. învifora.

ÎNVIFORÁ, pers. 3 înviforează, vb. I. (Pop.) 1. Intranz. (Despre vifor) A bate cu putere; a vifori. ♦ Tranz. A-l bate pe cineva viforul. 2. Tranz. Fig. A tulbura, a zbuciuma, a răscoli; a îndârji. [Var.: (reg.) înviforí vb. IV] – În + vifor.

ÎNVIFORÍ vb. IV v. învifora.

înviforá (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 înviforeáză

înviforá vb., ind. prez. 3 sg. înviforeáză

ÎNVIFORÁ vb. a viforî.

A ÎNVIFORÁ pers. 3 ~eáză tranz. 1) A supune acțiunii exercitate de vifor. 2) fig. A face să fie cuprins de un sentiment puternic de neliniște; a tulbura; a zbuciuma. /în + vifor

ÎNVIFORA vb. a viforî.