ÎNVIFORÁT, -Ă, înviforați, -te, adj. Bătut, cuprins de vifor; p. ext. furtunos ca un vifor. Se lupta împrotiva înviforatelor ape. NEGRUZZI, S. II 9. Bardă-n mînă apuca Și-n tătari se arunca Ca un vînt înviforat. ALECSANDRI, P. P. 79. ◊ Fig. Cu ochii-nchiși și fulgerat De spaima loviturii, Se-nalță roibu-nviforat. COȘBUC, P. I 197. Un balaur cît un munte Vine-nviforat ca vîntul. id. ib. I 166. – Variantă: înviforît, -ă (TEODORESCU, P. P. 610) adj.

ÎNVIFORÎ́T, -Ă adj. v. înviforat.

înviforát, -ă adj. Bătut de vifor. Fig. Zbucĭumat. – Vechĭ viforî́t și înviforî́t. În Serbia vivorî́t.