Dicționare ale limbii române

16 definiții pentru învestmântat

ÎNVESMÂNTÁT, -Ă, adj. v. înveșmântat.
ÎNVESTMÂNTÁ vb. I v. înveșmânta.
ÎNVESTMÂNTÁT, -Ă adj. v. înveșmântat.
ÎNVEȘMÂNTÁT, -Ă, înveșmântați, -te, adj. Îmbrăcat2 (cu solemnitate). [Var.: învesmântát, -ă, învestmântát, -ă adj.] – V. înveșmânta.
ÎNVESMÂNTÁT, -Ă, adj. v. înveșmântat.
ÎNVESTMÂNTÁ vb. I v. înveșmânta.
ÎNVESTMÂNTÁT, -Ă adj. v. înveșmântat.
ÎNVEȘMÂNTÁT, -Ă, înveșmântați, -te, adj. Îmbrăcat2 (cu solemnitate). [Var.: învesmântát, -ă, învestmântát, -ă adj.] – V. înveșmânta.
ÎNVESTMÎNTÁ vb. I v. înveșmînta.
ÎNVEȘMÎNTÁ, înveșmî́nt și înveșmîntez, vb. I. Tranz. A îmbrăca, a pune un veșmînt (cu pompă, în vederea sau în cadrul unei solemnități, al unui ritual etc.). Istoria ne arată că Costantin I, la 1654, înveșmîntă pe căpitanii dorobanților și călărașilor cu frenghii, cu coftirii (= stofe scumpe orientale) și cu atlaz. BĂLCESCU, O. I 17. ◊ Fig. Un curcubeu bătînd în apele trandafirului îl învăluia și-l înveșmînta în niște mantii împărătești. CAMILAR, T. 140. – Variante: învesmîntá (MACEDONSKI, O. I 195), învestmîntá (NEGRUZZI, S. I 338), înveșmintá (STANCU, D. 136) vb. I.
ÎNVEȘMÎNTÁT, -Ă, înveșmîntați, -te, adj. Îmbrăcat, acoperit cu veșminte. A mea virtute Rîde de ostașii voștri cu fier înveșmîntați. NEGRUZZI, S. II 73.
înveșmântát adj. m., pl. înveșmântáți; f. sg. înveșmântátă, pl. înveșmântáte
ÎNVEȘMÂNTÁT adj. v. îmbrăcat.
Înveșmântat ≠ nud
învestmântà v. a pune vestminte, a îmbrăca.
ÎNVEȘMÎNTAT adj. echipat, îmbrăcat, (înv.) învăscut. (Persoană ~.)

învestmântat dex online | sinonim

învestmântat definitie

Intrare: înveșmântat
înveșmântat adjectiv
învesmântat
învestmântat
Intrare: învestmânta (1 -mânt)
învestmânta 1 -mânt verb grupa I conjugarea I
Intrare: învestmânta (1 -mântez)
învestmânta 1 -mântez verb grupa I conjugarea a II-a