Dicționare ale limbii române

5 definiții pentru învestmânta

ÎNVESTMÂNTÁ vb. I v. înveșmânta.
ÎNVESTMÂNTÁ vb. I v. înveșmânta.
ÎNVESTMÎNTÁ vb. I v. înveșmînta.
ÎNVEȘMÎNTÁ, înveșmî́nt și înveșmîntez, vb. I. Tranz. A îmbrăca, a pune un veșmînt (cu pompă, în vederea sau în cadrul unei solemnități, al unui ritual etc.). Istoria ne arată că Costantin I, la 1654, înveșmîntă pe căpitanii dorobanților și călărașilor cu frenghii, cu coftirii (= stofe scumpe orientale) și cu atlaz. BĂLCESCU, O. I 17. ◊ Fig. Un curcubeu bătînd în apele trandafirului îl învăluia și-l înveșmînta în niște mantii împărătești. CAMILAR, T. 140. – Variante: învesmîntá (MACEDONSKI, O. I 195), învestmîntá (NEGRUZZI, S. I 338), înveșmintá (STANCU, D. 136) vb. I.
învestmântà v. a pune vestminte, a îmbrăca.

învestmânta dex online | sinonim

învestmânta definitie

Intrare: învestmânta (1 -mânt)
învestmânta 1 -mânt verb grupa I conjugarea I
Intrare: învestmânta (1 -mântez)
învestmânta 1 -mântez verb grupa I conjugarea a II-a