Dicționare ale limbii române

4 definiții pentru învesmânta

ÎNVESMÂNTÁ vb. I v. înveșmânta.
ÎNVESMÂNTÁ vb. I v. înveșmânta.
ÎNVESMÎNTÁ vb. I v. înveșmînta.
ÎNVEȘMÎNTÁ, înveșmî́nt și înveșmîntez, vb. I. Tranz. A îmbrăca, a pune un veșmînt (cu pompă, în vederea sau în cadrul unei solemnități, al unui ritual etc.). Istoria ne arată că Costantin I, la 1654, înveșmîntă pe căpitanii dorobanților și călărașilor cu frenghii, cu coftirii (= stofe scumpe orientale) și cu atlaz. BĂLCESCU, O. I 17. ◊ Fig. Un curcubeu bătînd în apele trandafirului îl învăluia și-l înveșmînta în niște mantii împărătești. CAMILAR, T. 140. – Variante: învesmîntá (MACEDONSKI, O. I 195), învestmîntá (NEGRUZZI, S. I 338), înveșmintá (STANCU, D. 136) vb. I.

învesmânta dex online | sinonim

învesmânta definitie

Intrare: învesmânta (1 -mânt)
învesmânta 1 -mânt verb grupa I conjugarea I
Intrare: învesmânta (1 -mântez)
învesmânta 1 -mântez verb grupa I conjugarea a II-a