Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru ├«nveselitor

├ÄNVESELIT├ôR, -O├üRE, ├«nveselitori, -oare, adj. Care ├«nvesele╚Öte, care produce veselie, bun─â dispozi╚Ťie. ÔÇô ├Änveseli + suf. -tor.
├ÄNVESELIT├ôR, -O├üRE, ├«nveselitori, -oare, adj. Care ├«nvesele╚Öte, care produce veselie, bun─â dispozi╚Ťie. ÔÇô ├Änveseli + suf. -tor.
├ÄNVESELIT├ôR, -O├üRE, ├«nveselitori, -oare, adj. Care ├«nvesele╚Öte, care provoac─â veselie, bun─â dispozi╚Ťie, voio╚Öie. Conversa╚Ťia lor n-avea... nimic ├«nveselitor. C. PETRESCU, C. V. 18.
înveselitór adj. m., pl. înveselitóri; f. sg. și pl. înveselitoáre
înveselitór adj. m., pl. înveselitóri; f. sg. și pl. înveselitoáre
ÎNVESELITÓR adj. (pop.) veselitor, (înv.) veselnic. (O întâmplare ~oare.)
ÎNVESELITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care înveselește; care contribuie la înveselire. /a înveseli + suf. ~tor
înveselitor a. care înveselește.
ÎNVESELITOR adj. (pop.) veselitor, (înv.) veselnic. (O întîmplare ~.)

înveselitor dex online | sinonim

înveselitor definitie

Intrare: înveselitor
înveselitor adjectiv