ÎNVESELITÓR, -OÁRE, înveselitori, -oare, adj. Care înveselește, care produce veselie, bună dispoziție. – Înveseli + suf. -tor.

ÎNVESELITÓR, -OÁRE, înveselitori, -oare, adj. Care înveselește, care produce veselie, bună dispoziție. – Înveseli + suf. -tor.

ÎNVESELITÓR, -OÁRE, înveselitori, -oare, adj. Care înveselește, care provoacă veselie, bună dispoziție, voioșie. Conversația lor n-avea... nimic înveselitor. C. PETRESCU, C. V. 18.

înveselitór adj. m., pl. înveselitóri; f. sg. și pl. înveselitoáre

înveselitór adj. m., pl. înveselitóri; f. sg. și pl. înveselitoáre

ÎNVESELITÓR adj. (pop.) veselitor, (înv.) veselnic. (O întâmplare ~oare.)

ÎNVESELITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care înveselește; care contribuie la înveselire. /a înveseli + suf. ~tor

înveselitor a. care înveselește.

ÎNVESELITOR adj. (pop.) veselitor, (înv.) veselnic. (O întîmplare ~.)