20 definiții pentru înveselit
ÎNVESELÍ, înveselesc,
vb. IV.
Refl. și
tranz. A deveni sau a face să fie vesel, voios, bine dispus. ♦
Tranz. Fig. A face să fie mai puțin mohorât, întunecat, monoton; a însenina, a deschide, a lumina. –
În +
vesel. ÎNVESELÍT, -Ă, înveseliți, -te,
adj. Care a devenit vesel, bine dispus. –
V. înveseli. ÎNVESELÍ, înveselesc,
vb. IV.
Refl. și
tranz. A deveni sau a face să fie vesel, voios, bine dispus. ♦
Tranz. Fig. A face să fie mai puțin mohorât, întunecat, monoton; a însenina, a deschide, a lumina. –
În +
vesel. ÎNVESELÍT, -Ă, înveseliți, -te,
adj. Care a devenit vesel, bine dispus. –
V. înveseli. ÎNVESELÍ, înveselesc,
vb. IV.
Refl. A deveni vesel, voios, bine dispus. Moldovenii, care învățaseră a cunoaște pe Movilă și urau domnia lui asupritoare și jugul totdeauna greu pentru Moldova... se înveseliră cu inima cînd le veni veste și făgăduieli de mîntuire de la Mihai-vodă. BĂLCESCU, O. II 183. Așa-i jocu romînesc Cu strigăt ardelenesc, Cînd l-auz mă-nveselesc! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 359. Ce-a fost veșted înverzește, Ce-i amar se îndulcește, Ce-i mîhnit se-nveselește. ALECSANDRI, P. P. 336. ◊
Intranz. (Popular) Ca garoafa cea frumoasă, Să trăiești, să-nveselești, Ca garoafa să-nflorești! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 108. ♦
Tranz. A face (pe cineva) să fie vesel, voios; a produce (cuiva) bună dispoziție, a distra. Știa să-nveselească pe un tovarăș oricît de posomorît. CARAGIALE, O. III 62. Într-acea carte și-ar găsi locul și întîmplări comice... și petrecerile zgomotoase, care înveselesc viața vînătorească. ODOBESCU, S. III 51. ♦
Tranz. Fig. A face să fie mai puțin mohorît, mai puțin monoton; a deschide. Ici și colo cîte un piersic sălbatic înveselea priveliștea cu crăngile sale de sorcovă roșie. D. ZAMFIRESCU, R. 82.
ÎNVESELÍT, -Ă, înveseliți, -te,
adj. Care a devenit vesel, bine dispus, plin de veselie. Toți aștepta... Cu casele gătite, Cu fețe-nveselite. PĂSCULESCU, L. P. 117.
înveselí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. înveselésc,
imperf. 3
sg. înveseleá;
conj. prez. 3 să înveseleáscă
înveselí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înveselésc, imperf. 3 sg. înveseleá; conj. prez. 3 sg. și pl. înveseleáscă înveselít adj. m., pl. înveselíți; f. sg. înveselítă, pl. înveselíte ÎNVESELÍ vb. 1. (pop.) a (se) veseli, (înv. și reg.) a (se) învoioșa, (reg.) a (se) îmbucura. (Vestea l-a ~.) 2. v. distra. ÎNVESELÍT adj. (pop.) veselit. A (se) înveseli ≠ a (se) întrista, a (se) mâhni, a (se) posomorî, a (se) scârbi A se înveseli ≠ a se indispune A ÎNVESELÍ ~ésc tranz. A face să se înveselească; a distra. /în + vesel A SE ÎNVESELÍ mă ~ésc intranz. A deveni vesel; a se dispune. /în + vesel înveselì v. a (se) face vesel.
înveselésc v. tr. (d. vesel orĭ vsl. veselitĭ). Fac vesel, bucur: era trist, dar s’a înveselit auzind buna veste. V. refl. Mă fac vesel, mă bucur: înveseliți-vă! V.
veselesc. ÎNVESELI vb. 1. (pop.) a (se) veseli, (înv. și reg.) a (se) învoioșa, (reg.) a (se) îmbucura. (Vestea l-a ~.) 2. a se amuza, a se desfăta, a se dispune, a se distra, a petrece, a rîde, a se veseli, (înv.) a se distrage, a se eglendisi, a libovi. (Ne-am ~ copios pe socoteala lui.) ÎNVESELIT adj. (pop.) veselit. BONUM VINUM LAETIFICAT COR HOMINIS (lat.) vinul bun înveselește inima omului – „Eclesiatul”, 40, 20. înveselit dex online | sinonim
înveselit definitie
Intrare: înveseli
înveseli verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a