ÎNVESELÍ, înveselesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să fie vesel, voios, bine dispus. ♦ Tranz. Fig. A face să fie mai puțin mohorât, întunecat, monoton; a însenina, a deschide, a lumina. – În + vesel.

ÎNVESELÍRE, înveseliri, s. f. Acțiunea de a (se) înveseli și rezultatul ei; veselie, bună dispoziție. – V. înveseli.

ÎNVESELÍ, înveselesc, vb. IV. Refl. și tranz. A deveni sau a face să fie vesel, voios, bine dispus. ♦ Tranz. Fig. A face să fie mai puțin mohorât, întunecat, monoton; a însenina, a deschide, a lumina. – În + vesel.

ÎNVESELÍRE, înveseliri, s. f. Acțiunea de a (se) înveseli și rezultatul ei; veselie, bună dispoziție. – V. înveseli.

ÎNVESELÍ, înveselesc, vb. IV. Refl. A deveni vesel, voios, bine dispus. Moldovenii, care învățaseră a cunoaște pe Movilă și urau domnia lui asupritoare și jugul totdeauna greu pentru Moldova... se înveseliră cu inima cînd le veni veste și făgăduieli de mîntuire de la Mihai-vodă. BĂLCESCU, O. II 183. Așa-i jocu romînesc Cu strigăt ardelenesc, Cînd l-auz mă-nveselesc! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 359. Ce-a fost veșted înverzește, Ce-i amar se îndulcește, Ce-i mîhnit se-nveselește. ALECSANDRI, P. P. 336. ◊ Intranz. (Popular) Ca garoafa cea frumoasă, Să trăiești, să-nveselești, Ca garoafa să-nflorești! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 108. ♦ Tranz. A face (pe cineva) să fie vesel, voios; a produce (cuiva) bună dispoziție, a distra. Știa să-nveselească pe un tovarăș oricît de posomorît. CARAGIALE, O. III 62. Într-acea carte și-ar găsi locul și întîmplări comice... și petrecerile zgomotoase, care înveselesc viața vînătorească. ODOBESCU, S. III 51. ♦ Tranz. Fig. A face să fie mai puțin mohorît, mai puțin monoton; a deschide. Ici și colo cîte un piersic sălbatic înveselea priveliștea cu crăngile sale de sorcovă roșie. D. ZAMFIRESCU, R. 82.

ÎNVESELÍRE, înveseliri, s. f. Acțiunea de a (se) înveseli și rezultatul ei; veselie, bună dispoziție. Bădia Mitriță își turnă, dădu de dușcă, pe urmă îl privi pe Ghiță cu înveselite, răsucindu-și sfîrcurile mustăților. C. PETRESCU, Î. II 174.

înveselí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înveselésc, imperf. 3 sg. înveseleá; conj. prez. 3 să înveseleáscă

înveselíre s. f., g.-d. art. înveselírii; pl. înveselíri

înveselí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înveselésc, imperf. 3 sg. înveseleá; conj. prez. 3 sg. și pl. înveseleáscă

înveselíre s. f., g.-d. art. înveselírii; pl. înveselíri

ÎNVESELÍ vb. 1. (pop.) a (se) veseli, (înv. și reg.) a (se) învoioșa, (reg.) a (se) îmbucura. (Vestea l-a ~.) 2. v. distra.

ÎNVESELÍRE s. (pop.) veselire.

A (se) înveseli ≠ a (se) întrista, a (se) mâhni, a (se) posomorî, a (se) scârbi

A se înveseli ≠ a se indispune

A ÎNVESELÍ ~ésc tranz. A face să se înveselească; a distra. /în + vesel

A SE ÎNVESELÍ mă ~ésc intranz. A deveni vesel; a se dispune. /în + vesel

înveselì v. a (se) face vesel.

înveselésc v. tr. (d. vesel orĭ vsl. veselitĭ). Fac vesel, bucur: era trist, dar s’a înveselit auzind buna veste. V. refl. Mă fac vesel, mă bucur: înveseliți-vă! V. veselesc.

ÎNVESELI vb. 1. (pop.) a (se) veseli, (înv. și reg.) a (se) învoioșa, (reg.) a (se) îmbucura. (Vestea l-a ~.) 2. a se amuza, a se desfăta, a se dispune, a se distra, a petrece, a rîde, a se veseli, (înv.) a se distrage, a se eglendisi, a libovi. (Ne-am ~ copios pe socoteala lui.)

ÎNVESELIRE s. (pop.) veselire.

BONUM VINUM LAETIFICAT COR HOMINIS (lat.) vinul bun înveselește inima omului – „Eclesiatul”, 40, 20.