ÎNVERGÁ, învérg, vb. I. Tranz. (Mar.) A fixa pânza pe o vergă. – Din it. invergare.

ÎNVERGÁ, învérg, vb. I. Tranz. (Mar.) A fixa pânza pe o vergă. – Din it. invergare.

ÎNVERGÁ vb. I. tr. (Mar.) A fixa pânza pe o vergă. [P.i. învérg. / cf. it. invergare, fr. anverguer].

ÎNVERGÁ vb. tr. (mar.) a fixa vela pe o vergă. (< it. invergare)