Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru ├«nvenina

├ÄNVENIN├ü, ├«nveninez, vb. I. 1. Tranz. A otr─âvi (cu venin); a face ca ceva s─â devin─â otr─âvitor. 2. Refl. ╚Öi tranz. Fig. A deveni sau a face s─â devin─â nepl─âcut, greu de suportat; a (se) ├«nr─âi, a (se) ├«nr─âut─â╚Ťi. ÔÖŽ A (se) umple de sup─ârare, de am─âr─âciune, de ciud─â, de invidie, de ur─â; a (se) ├«nr─âi. ÔÇô Lat. invenenare.
├ÄNVENIN├ü, ├«nveninez, vb. I. 1. Tranz. A otr─âvi (cu venin); a face ca ceva s─â devin─â otr─âvitor. 2. Refl. ╚Öi tranz. Fig. A deveni sau a face s─â devin─â nepl─âcut, greu de suportat; a (se) ├«nr─âi, a (se) ├«nr─âut─â╚Ťi. ÔÖŽ A (se) umple de sup─ârare, de am─âr─âciune, de ciud─â, de invidie, de ur─â; a (se) ├«nr─âi. ÔÇô Lat. invenenare.
├ÄNVENIN├ü, ├«nveninez, vb. I. Tranz. 1. A omor├« cu ajutorul veninului; a otr─âvi. Teme-te de paserea dracului, c─âci n-o po╚Ťi ├«nvenina... cunoa╚Öte otrava. SADOVEANU, D. P. 42. ÔÖŽ A vicia umpl├«nd de venin, f─âc├«nd s─â con╚Ťin─â venin. ├Än cap─âtul p─âdurii ne a╚Öteapt─â un balaor groaznic care ├«nvenineaz─â v─âzduhul cu suflarea lui. POPESCU, B. II 17. ÔŚŐ Refl. Fig. S├«nt bolnav de inim─â ╚Öi de ficat ╚Öi, dac─â m─â turbur─â cineva, mi se ├«nvenineaz─â s├«ngele. SADOVEANU, M. C. 18. 2. Fig. A face ca o situa╚Ťie s─â devin─â nepl─âcut─â, greu de suportat, plin─â de am─âr─âciuni. Rogojinaru, de╚Öi avea replica gata, ca s─â nu mai ├«nvenineze lucrurile, se mul╚Ťumi s─â morm─âie ceva ├«n farfuria lui. REBREANU, R. I 41. Aducere-aminte a celor doisprezece cocona╚Öi ├«l sup─âra ne├«ncetat ╚Öi ├«i ├«nvenina toate pl─âcerile. NEGRUZZI, S. I 87. ÔÖŽ (Cu privire la persoane) A face s─â simt─â chinuri suflete╚Öti; a am─âr├«, a ├«nr─âi. Mereu m─â ├«nvenineaz─â ╚Öi m─â ├«mpunge c─â m-am m─âritat cu taic─â-t─âu. DUMITRIU, N. 42. ÔÇô Variant─â: venin├í (ISPIRESCU, L. 396, PANN, P. V. I 122, PISCUPESCU, O. 42) vb. I.
VENINÁ vb. I v. învenina.
înveniná (a ~) vb., ind. prez. 3 învenineáză
├«nvenin├í vb., ind. prez. 1 sg. ├«nvenin├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. ├«nvenine├íz─â
ÎNVENINÁ vb. v. otrăvi.
A ├ÄNVENIN├ü ~├ęz tranz. 1) A face s─â se ├«nvenineze. 2) rar (substan╚Ťe, produse alimentare sau agricole etc.) A trata cu venin; a otr─âvi. 3) fig. A umple de venin, de am─âr─âciune; a otr─âvi. 4) ├«nv. A ucide cu venin; a otr─âvi. /<lat. invenerare
A SE ├ÄNVENIN├ü m─â ~├ęz intranz. 1) (despre persoane) A se umple de venin; a deveni veninos. 2) fig. (despre situa╚Ťii, ambian╚Ťe etc.) A deveni insuportabil. /<lat. invenerare
înveninà v. 1. a da venin; 2. a lua venin. [Lat. VENENARE].
├«nvenin├ęz v. tr. (d. venin, ca lat. venenare, d. venenum, venin; it. velenare, pv. cat. enverinar, fr. envenimer, sp. pg. envenenar). Da┼ş venin, otr─âvesc, intoxic: tutunu ├«nvenineaz─â organizmu. Fig. Stric sufletu cu minc─şun─ş: demagogi─ş ├«nvenineaz─â poporu. ÔÇô Vech─ş ╚Öi venin├ęz.
venin├ít, -n├ęz, V. ├«nveninez.
ÎNVENINA vb. a (se) otrăvi, (pop.) a (se) venina, a (se) verenoșa, (înv. și reg.) a (se) topsica, (înv.) a (se) adăpa.

învenina dex online | sinonim

învenina definitie

Intrare: învenina
învenina verb grupa I conjugarea a II-a
venina conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv reflexiv