Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru ├«nvelitoare

├ÄNVELITO├üRE, ├«nvelitori, s. f. Ceea ce serve╚Öte la ├«nvelit; ├«nveli╚Ö. ÔÖŽ (Pop.) Plapum─â, cuvertur─â. ÔÖŽ Copert─â; h├órtie, material plastic etc. cu care se acoper─â o carte. ÔÖŽ ╚Üigl─â, tabl─â etc. cu care se acoper─â o cl─âdire. ÔÖŽ (Pop.) Fa╚Ť─â de mas─â. [Pl. ╚Öi: ├«nvelitoare] ÔÇô ├Änveli + suf. -toare.
├ÄNVELITO├üRE, ├«nvelitori, s. f. Ceea ce serve╚Öte la ├«nvelit; ├«nveli╚Ö. ÔÖŽ (Pop.) Plapum─â, cuvertur─â. ÔÖŽ Copert─â; h├órtie, material plastic etc. cu care se acoper─â o carte. ÔÖŽ ╚Üigl─â, tabl─â etc. cu care se acoper─â o cl─âdire. ÔÖŽ (Pop.) Fa╚Ť─â de mas─â. [Pl. ╚Öi: ├«nvelitoare] ÔÇô ├Änveli + suf. -toare.
├ÄNVELITO├üRE, ├«nvelitori, s. f. 1. Obiect sau strat de material care serve╚Öte la ├«nvelit, la acoperit, la ├«nf─â╚Öurat sau la ├«mpachetat. Se r─âsf─â╚Ťau printre h├«rtii aurii ╚Öi argintate, alc─âtuite din ├«nvelitorile cine ╚Ötie c├«tor sute de bomboane, ni╚Öte bolovani de piatr─â. GALAN, B. I 235. Te po╚Ťi acoperi cu o brazd─â de iarb─â ╚Öi ce ├«nvelitoare ├«╚Ťi mai trebuie? CAMILAR, N. II 302. ÔÖŽ Plapum─â; cuvertur─â, velin╚Ť─â. Uit├«ndu-se la ├«nvelitoarea cu care dormise acoperit, v─âzu c─â e de catifea stacojie. CARAGIALE, P. 132. 2. Strat de ╚Ťigl─â, tabl─â etc. care constituie partea de deasupra a unui acoperi╚Ö, pentru a feri construc╚Ťia respectiv─â de intemperii; p. ext. acoperi╚Ö. V. ├«nveli╚Ö. Treizeci de ani cutreierase Muntele ╚Öi Balta, ├«╚Öi croise nelegiuit─â cale prin ├«nvelitori ╚Öi prin ferestre ╚Öi-╚Öi r├«sese de sumedenie de poteri. GALACTION, O. I 249. (Cu pronun╚Ťare regional─â) Pardoseala era de cle╚Ötar, iar─â ├«nv─âlitoarea... de plumb. ISPIRESCU, L. 294. 3. H├«rtie cu care este ├«nvelit─â o carte; copert─â, scoar╚Ť─â. L├«ng─â u╚Ö─â, risipite pe-o mas─â, c─âr╚Ťulii sub╚Ťiri, cele mai multe cu ├«nvelitoare ro╚Öie, ╚Öi un ziar: ┬źRom├«nia Muncitoare┬╗. PAS, Z. I 316. 4. Fa╚Ť─â de mas─â. Mama s─â v─â cumpere unt ╚Öi s─â v─â serveasc─â ceaiul ├«n curte, la o mas─â cu-nvelitoare alb─â. PAS, Z. I 22. Masa de sufragerie cu ├«nvelitoarea de mu╚Öama. C. PETRESCU, C. V. 176. ÔÇô Pl. ╚Öi: ├«nvelitoare (D. ZAMFIRESCU, R. 171).
învelitoáre s. f., g.-d. art. învelitórii; pl. învelitóri
învelitoáre s. f., g.-d. art. învelitórii; pl. învelitóri
├ÄNVELITO├üRE s. 1. v. p─âtur─â. 2. acoperitoare, fa╚Ť─â. (~ de mas─â, de pern─â.) 3. v. ├«mbr─âc─âminte. 4. v. copert─â. 5. v. acoperi╚Ö.
├ÄNVELITO├üRE ~├│ri f. 1) Obiect care ├«nvele╚Öte ceva sau care serve╚Öte la ├«nvelit. Caietul f─âr─â ~ se murd─âre╚Öte. 2) Partea de sus a unei construc╚Ťii care o acoper─â; acoperi╚Ö. [G.-D. ├«nvelitorii] /a ├«nveli + suf. ~toare
├«nvelitoare f. 1. acoperi╚Öul casei; 2. velin╚Ť─â, l─âicer, scoar╚Ť─â; 3. capac: nu-i venea urda la ├«nvelitoare POP.
├«nv─âlito├íre (est) ╚Öi ├«nvel- (vest) f., pl. or─ş. Ce─şa ce ├«nvele╚Öte pe deasupra, scoar╚Ť─â, l─âvicer, velin╚Ť─â, macat. (V. cerg─â, cuvertur─â). Nord. Rar. Nafram─â, tulpan, bariz.
├«nvel├ęsc, -l├ş╚Ö, -litoare, V. ├«nv─âl-.
├ÄNVELITOARE s. 1. cerg─â, cuvertur─â, p─âtur─â, velin╚Ť─â, (pop.) plocat, ╚Ťol, (reg.) l─âicer, ogheal, poneav─â, procov, procovi╚Ť─â, strai, ╚Ťoal─â, (prin Mold. ╚Öi Bucov.) prostire, (Transilv.) verinc─â. (~ de l├«n─â pentru pat.) 2. acoperitoare, fa╚Ť─â. (~ de mas─â, de pern─â.) 3. ├«mbr─âc─âminte, ├«nveli╚Ö. (~ la un caiet.) 4. copert─â, scoar╚Ť─â, (├«nv. ╚Öi reg.) tartaj, (reg.) tabl─â. (~ a unei c─âr╚Ťi.) 5. acoper─âm├«nt, acoperi╚Ö, ├«nveli╚Ö, (├«nv. ╚Öi pop.) coperi╚Ö, (├«nv. ╚Öi reg.) pocri╚Ö, (reg.) haiza╚Ö, (prin Ban.) astruc─âm├«nt, (prin Olt.) astrucu╚Ö. (~ unei case.)
├ÄNVELITO├üRE (< ├«nveli) s. f. Ceea ce serve╚Öte la ├«nvelit. ÔÖŽ Plapum─â, cuvertur─â etc. ÔÖŽ H├órtie, copert─â etc. ÔÖŽ Fa╚Ť─â de mas─â. ÔÖŽ (TEHN.) Stratul de material izolant care acoper─â fa╚Ťa exterioar─â a versantelor unui acoperi╚Ö; se execut─â din tabl─â, ╚Ťigle, olane etc. ÔÖŽ ├Ämbr─âc─âmintea impermeabil─â a corpului unui balon.
├«nvelito├íre, ├«nvelitori s. f. Ceea ce serve╚Öte la ├«nvelit. ÔŚŐ ├Änvelitoare de morm├ónt = pies─â textil─â de form─â dreptunghiular─â folosit─â ca acoper─âm├ónt pentru pietrele funerare voievodale aflate ├«n interiorul bisericilor. Sunt confec╚Ťionate din brocart, cu o inscrip╚Ťie marginal─â brodat─â, alteori brodate ├«n ├«ntregime, av├ónd ca motiv central chipul defunctului. ÔÇô Din ├«nveli + suf. -toare.
învelitoare, învelitori s. f. (glum.) iubită, amantă.

învelitoare dex online | sinonim

învelitoare definitie

Intrare: învelitoare
învelitoare 1 pl. -i substantiv feminin
învelitoare 2 pl. -e substantiv feminin