Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

27 defini╚Ťii pentru ├«nvelit

├ÄNVEL├Ź, ├«nvelesc, vb. IV. 1. Tranz. ╚Öi refl. A (se) acoperi cu ceva, a (se) ├«nf─â╚Öura ├«n ceva. ÔÖŽ Tranz. A acoperi scoar╚Ťele unei c─âr╚Ťi sau ale unui caiet cu h├órtie, cu material plastic etc.; a ├«mbr─âca. ÔÖŽ Tranz. A acoperi o cas─â cu ╚Ťigle, cu tabl─â etc. ÔÖŽ Tranz. A acoperi focul (sau jarul etc.) cu p─âm├ónt sau cu cenu╚Ö─â pentru a-l face s─â ard─â mocnit. 2. Tranz. A ├«nf─â╚Öura urzeala pe sulul dinapoi al r─âzboiului. ÔÇô Cf. sl. valiti.
├ÄNVEL├ŹT1 s. n. Faptul de a (se) ├«nveli; ├«nvelire. ÔÇô V. ├«nveli.
├ÄNVEL├ŹT2, -─é, ├«nveli╚Ťi, -te, adj. ├Änf─â╚Öurat, acoperit. ÔÖŽ (Despre c─âr╚Ťi, caiete) Care este cu scoar╚Ťele ├«mbr─âcate ├«n h├órtie, cu ├«nvelitoare. ÔÖŽ (Despre case) Care este acoperit cu tabl─â, cu ╚Ťigl─â etc. ÔÇô V. ├«nveli.
├ÄNVEL├Ź, ├«nvelesc, vb. IV. 1. Tranz. ╚Öi refl. A (se) acoperi cu ceva, a (se) ├«nf─â╚Öura ├«n ceva. ÔÖŽ Tranz. A acoperi scoar╚Ťele unei c─âr╚Ťi sau ale unui caiet cu h├órtie, cu material plastic etc.; a ├«mbr─âca. ÔÖŽ Tranz. A acoperi o cas─â cu ╚Ťigle, cu tabl─â etc. ÔÖŽ Tranz. A acoperi focul (sau jarul etc.) cu p─âm├ónt sau cu cenu╚Ö─â pentru a-l face s─â ard─â mocnit. 2. Tranz. A ├«nf─â╚Öura urzeala pe sulul dinapoi al r─âzboiului. ÔÇô Cf. sl. valiti.
├ÄNVEL├ŹT1 s. n. Faptul de a (se) ├«nveli; ├«nvelire. ÔÇô V. ├«nveli.
├ÄNVEL├ŹT2, -─é, ├«nveli╚Ťi, -te, adj. ├Änf─â╚Öurat, acoperit. ÔÖŽ (Despre c─âr╚Ťi, caiete) Care este cu scoar╚Ťele ├«mbr─âcate ├«n h├órtie, cu ├«nvelitoare. ÔÖŽ (Despre case) Care este acoperit cu tabl─â, cu ╚Ťigl─â etc. ÔÇô V. ├«nveli.
├ÄNVEL├Ź, ├«nvelesc, vb. IV. Tranz. 1. (Urmat de determin─âri introduse prin prep. ┬źcu┬╗) A acoperi; (urmat de determin─âri introduse prin prep. ┬ź├«n┬╗) a ├«nf─â╚Öura. A ├«nvelit copilul cu plapuma. A ├«nvelit pachetul ├«n h├«rtie. Ôľş Ofi╚Ťerul de cuart, ├«nvelit ├«n mantaua de ploaie, controleaz─â cercet─âtor busola. BART, S. M. 16. A ├«nt├«lnit doi tineri c─âl─âri, care se ├«ndreptau ├«n fuga cailor spre dealul Catalinei, din care a cunoscut pe Dragomir curteanul, iar pe cel─âlalt nu l-a putut videa, fiind ├«nvelit cu mantaua. NEGRUZZI, S. I 108. ÔŚŐ Fig. [Boul] porne╚Öte cu pa╚Öi grei, se apropie de st─âp├«n, p├«n─â c├«nd ├«l ├«nvele╚Öte ├«n umbra trupului lui trudit, ca ├«ntr-o p├«nz─â r─âcoroas─â. G├ÄRLEANU, L. 39. (F─âr─â determinare) Soarele e galben, norii-l ├«nvelesc, R├«urile albe ├«n s├«nge ro╚Öesc. BOLINTINEANU, O. 10. ÔŚŐ Refl. De foame ar fi ce-ar fi, Dar n-am cu ce m─â-nveli. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 464. (Cu pronun╚Ťare regional─â) F─ât-Frumos ├«╚Öi sp─âl─â fa╚Ťa ├«n baia de lacr├«mi, apoi ├«nv─âlindu-se ├«n mantaua ce i-o ╚Ť─âsuse... se culc─â. EMINESCU, N. 29. ÔÖŽ (Cu privire la c─âr╚Ťi sau caiete) A acoperi scoar╚Ťele cu h├«rtie; a ├«mbr─âca. 2. (Cu privire la case) A acoperi cu ╚Ťigl─â, tabl─â etc. Casa noastr─â e ├«nvelit─â cu ╚Öindril─â. STANCU, D. 295. Casele ├«nv─âlite cu argint... str─âlucea la soare. ISPIRESCU, L. 300. 3. (Cu privire la foc) A acoperi cu un strat de p─âm├«nt, de cenu╚Ö─â etc., pentru a face s─â ard─â mocnit; a ├«nv─âlui. Focul e-nvelit pe vatr─â, Iar opai╚Ťele-au murit ╚śi prin satul adormit Doar vrun c├«ne-n somn mai latr─â R─âgu╚Öit. CO╚śBUC, P. I 48.
├ÄNVEL├ŹT s. n. Faptul de a (se) ├«nveli; ├«nvelire.
├«nvel├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«nvel├ęsc, imperf. 3 sg. ├«nvele├í; conj. prez. 3 s─â ├«nvele├ísc─â
├«nvel├şt s. n.
├«nvel├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«nvel├ęsc, imperf. 3 sg. ├«nvele├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ├«nvele├ísc─â
├«nvel├şt s. n.
├«nvel├şt adj. m., pl. ├«nvel├ş╚Ťi; f. sg. ├«nvel├şt─â, pl. ├«nvel├şte
├ÄNVEL├Ź vb. 1. a (se) acoperi, a (se) ├«nf─â╚Öura, (├«nv. ╚Öi pop.) a (se) coperi, a (se) ├«nf─â╚Öura, (pop.) a (se) ├«nv─âlui, (├«nv. ╚Öi reg.) a (se) astruca. (S-a ~ cu plapuma.) 2. v. ├«mbr─âca.
├ÄNVEL├ŹT s. 1. v. ├«nvelire. 2. v. ├«mbr─âcare.
├ÄNVEL├ŹT adj. 1. acoperit, ├«nf─â╚Öurat, (pop.) ├«nv─âluit, (├«nv.) ├«nv─âscut. (Un copil ~.) 2. v. ├«mbr─âcat.
A (se) ├«nveli Ôëá a (se) dezveli
A ├«nveli Ôëá a dezveli
├«nvel├ş (├«nvel├ęsc, ├«nvel├şt), vb. ÔÇô 1. A ├«nf─â╚Öura. ÔÇô 2. A acoperi, a pune ceva deasupra. ÔÇô 3. A umple. ÔÇô 4. A ├«nf─â╚Öura urzeala pe sulul r─âzboiului. ÔÇô 5. A da la piu─â. ÔÇô Var. ├«nv─âli. Mr. anv─âlescu, anvalire, megl. anv├íles, anv─âliri. Sl. valiti (Cihac, II, 106; DAR), cf. val, ╚Öi bg. valjam. Accep╚Ťiile apar ╚Öi ├«n sl. ╚Öi se explic─â toate plec├«ndu-se de la ideea de baz─â, aceea de ÔÇ×sulÔÇŁ. Der. din lat. *invel─üre (Meyer, Alb. St., IV, 105), nu este posibil─â. Der. ├«nvelitoare (var. ├«nvelitur─â), s. f. (ceea ce serve╚Öte la ├«nvelit sau acoperit; hus─â; cuvertur─â, p─âtur─â; capac; acoperi╚Ö); ├«nveli╚Ö, s. n. (obiect care serve╚Öte la ├«nvelit; capac; hus─â; acoperi╚Ö); ├«nvelit, adj. (acoperit; piept─ânat; c─âptu╚Öit; b─âtut ├«n piu─â; rotofei).
A ├ÄNVEL├Ź ~├ęsc tranz. 1) A acoperi cu ceva de asupra sau de jur ├«mprejur. 2) (urzeal─â) A ├«nf─â╚Öura pe sulul dinapoi al r─âzboiului de ╚Ťesut. /├«n + sl. valiti
├«nvel├Č v. 1. a pune sau ├«ntinde deasupra sau pe margini: a ├«nveli casa, pa-tul, focul; 2. a ├«nf─â╚Öur─â. [V. v─âl: lit. a acoperi cu un v─âl].
├«nv─âl├ęsc (est) ╚Öi ├«nvel├ęsc (vest) v. tr. (├«n ╚Öi vsl. valiti, a ├«nv─âli, a ├«nv─âlui, a ├«nv─âl─âtuci, d. val┼ş, val, und─â. V. n─â- ╚Öi pr─â-v─âlesc, v─âl─âtuc). Acoper: z─âpada ├«nv─âle╚Öte p─âm├«ntu, a ├«nv─âli un bolnav cu plapoma. ├Änv─âl─âtucesc, ├«nf─â╚Öor: ni╚Öte m─ânu╚Ö─ş ├«nv─âlite ├«ntrÔÇÖo h├«rtie. V. refl. M─â acoper (cu plapoma).
├«nv─âl├şt, -─â adj. (d. ├«nv─âlesc). Est. Fig. Gras, durduli┼ş. ÔÇô Dim. ├«nv─âli╚Ťel, -ic─â.
├«nvel├ęsc, -l├ş╚Ö, -litoare, V. ├«nv─âl-.
ÎNVELI vb. 1. a (se) acoperi, a (se) înfășura, (înv. și pop.) a (se) coperi, (pop.) a (se) învălui, (înv. și reg.) a (se) astruca. (S-a ~ cu plapuma și s-a culcat.) 2. a (se) acoperi, a (se) îmbrăca, (înv. și pop.) a (se) coperi. (A ~ o carte.)
ÎNVELIT s. 1. acoperire, înfășurare, învelire, (pop.) învăluire. (~ cuiva cu un pled.) 2. acoperire, imbrăcare, învelire. (~ unui caiet.)
ÎNVELIT adj. 1. acoperit, înfășurat, (pop.) învăluit, (înv.) învăscut. (Un copil ~.) 2. acoperit, îmbrăcat. (Caiet ~.)

învelit dex online | sinonim

învelit definitie

Intrare: înveli
înveli verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: învelit (adj.)
învelit 1 adj. adjectiv
Intrare: învelit (s.n.)
învelit 2 s.n. substantiv neutru (numai) singular