învederat definitie

2 intrări

25 definiții pentru învederat

ÎNVEDERÁ, învederez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) face vizibil, clar, evident. ♦ Tranz. (Rar) A prezenta, a face cunoscut. – În + vedere.
ÎNVEDERÁT, -Ă, învederați, -te, adj. (Și adverbial) Care se poate vedea sau înțelege bine; vizibil, evident. – V. învedera.
ÎNVEDERÁ, învederez, vb. I. Tranz. și refl. (Livr.) A (se) face vizibil, clar, evident. ♦ Tranz. (Rar) A prezenta, a face cunoscut. – În + vedere.
ÎNVEDERÁT, -Ă, învederați, -te, adj. (Și adverbial) Care se poate vedea sau înțelege bine; vizibil, evident. – V. învedera.
ÎNVEDERÁ, învederez, vb. I. 1. Tranz. A face să se înțeleagă bine, clar; a arăta în mod evident, a demonstra; a descoperi. Toate faptele lui învederau hotărîrea lui d-a rupe legătura cu turcii. BĂLCESCU, O. II 37. ◊ Refl. pas. Arătă îndată hîrtie, hîrtie prin care se învedera că bucățica aceea de grădină îi era vîndută lui. CAMILAR, N. I 22. Coșbuc e poet țăran... Aceasta se învederează mai ales prin comparație între creațiunea lui Coșbuc și creațiunea poeților noștri de azi, eminescieni. GHEREA, ST. CR. III 361. 2. (Rar) A prezenta, a face cunoscut. Neștiute... vor rămînea din nenorocire toate lucrările noastre... pre cît nu le vom învedera lumii subt o formă mai accesibilă. ODOBESCU, S. III 642. – Variantă: vederá (CONACHI, P. 41, HODOȘ, P. P. 214) vb. I.
ÎNVEDERÁT, -Ă, învederați, -te, adj. Care se poate vedea sau înțelege bine; vizibil, evident, neîndoios. Acolo... sînt ruinele încă învederate ale anticei cetăți. ODOBESCU, S. III 569. Nici un turc nu va avea voie a veni în Țara Romînească fără pricină învederată. BĂLCESCU, O. I 228. ◊ (Adverbial) Acea cuvîntare cadențată... a fost învederat cea dintîi producțiune a geniului omenesc. ODOBESCU, S. I 185.
VEDERÁ vb. I v. învedera.
învederá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 învedereáză
învederát (vizibil, evident) (rar) adj. m., pl. învederáți; f. învederátă, pl. învederáte
învederá vb., ind. prez. 1 sg. învederéz, 3 sg. și pl. învedereáză
învederát (vizibil, evident) adj. m., pl. învederáți; f. sg. învederátă, pl. învederáte
vederá vb., ind. prez. 1 sg. vederéz, 3 sg. și pl. vedereáză
ÎNVEDERÁ vb. v. accentua, evidenția, întări, marca, puncta, releva, reliefa, sublinia.
ÎNVEDERÁT adj. 1. v. clar. 2. v. evident.
ÎNVEDERÁ vb. tr., refl. a (se) face vizibil, evident, clar; a (se) releva. (< în- + vedere)
A ÎNVEDERÁ ~éz tranz. 1) A face să fie clar; a arăta în mod evident; a demonstra. Opera lui ~ează un talent veritabil. 2) rar (acțiuni sau rezultate ale acestora) A face să devină cunoscut; a aduce la cunoștință. /în + vedere
învederà v. a pune în vedere, a demonstra până la evidență.
învederat a. 1. ce se poate vedea cu ochii; 2. ce se poate înțelege cu mintea.
învederéz v. tr. (d. vedere). L. V. Arăt, vădesc, scot în evidență. Adj. Învederat. Evident, vădit. – La Dos. și Con. ved-. V. real, aĭevea.
vederát, V. învederat.
vederéz, V. învederez.
învedera vb. v. ACCENTUA. EVIDENȚIA. ÎNTĂRI. MARCA. PUNCTA. RELEVA. RELIEFA. SUBLINIA.
ÎNVEDERAT adj. 1. clar, evident, flagrant, incontestabil, izbitor, limpede, neîndoielnic, neîndoios, netăgăduit, pregnant, vădit, vizibil, (livr.) manifest, (fig.) marcat. (Semne ~ de boală.) 2. evident, notoriu, patent, vădit, (fig.) patentat. (O hoție ~.)
vederá, vb. intranz. – v. videra („a lumina”).
vederá, vb. intranz. – v. videra.

învederat dex

Intrare: învedera
vedera conjugarea a II-a grupa I verb
învedera verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: învederat
vederat adjectiv
învederat adjectiv