16 definiții pentru învecinare
ÎNVECINÁ, învecinez,
vb. I.
Refl. recipr. A fi vecin cu cineva sau cu ceva; a fi alături de cineva sau de ceva, a avea hotar comun. –
În +
vecin. ÎNVECINÁRE s. f. Faptul de a se învecina; vecinătate. –
V. învecina. ÎNVECINÁ, învecinez,
vb. I.
Refl. recipr. A fi vecin cu cineva sau cu ceva; a fi alături de cineva sau de ceva, a avea hotar comun. –
În +
vecin. ÎNVECINÁRE s. f. (Rar) Faptul de a se învecina; vecinătate. –
V. învecina. ÎNVECINÁ, învecinez,
vb. I.
Refl. (Urmat de determinări introduse prin
prep. «cu») A fi vecin cu cineva sau cu ceva, a sta alături, a avea un hotar comun; a locui în vecinătate, în apropiere. Republica Populară Romînă se învecinează la miazăzi cu Republica Populară Bulgaria.
ÎNVECINÁRE s. f. (Rar) Faptul de
a se învecina (cu cineva sau cu ceva); vecinătate.
!înveciná (a se ~) vb. refl.,
ind. prez. 3 se învecineáză
învecináre s. f.,
g.-d. art. învecinắrii
înveciná vb., ind. prez. 1 sg. învecinéz, 3 sg. și pl. învecineáză învecináre s. f., g.-d. art. învecinării ÎNVECINÁ vb. a se mărgini, (înv. și reg.) a se hotărî, a se hotărnici, a se megieși, (înv.) a se răzeși, a se răzi, a se răzori, a se sinorisi, a se țărmuri. (Se ~ la sud cu...) A ÎNVECINÁ ~éz tranz. rar A face să se învecineze. /în + vecin A SE ÎNVECINÁ mă ~éz intranz. 1) A fi vecin cu cineva sau cu ceva; a avea hotar comun; a se mărgini. 2) A deveni vecin; a se face megieș. /în + vecin învecinà v. a fi vecin, a locui în vecinătate.
învecinéz v. tr. (d. vecin). Fac vecin. V. refl. Mă fac vecin. Îs vecin: noĭ ne învecinăm cu voĭ, via noastră se învecinează cu a voastră.
ÎNVECINA vb. a se mărgini, (înv. și reg.) a se hotărî, a se hotărnici, a se megieși, (înv.) a se răzeși, a se răzi, a se răzori, a se sinorisi, a se țărmuri. (Se ~ la sud cu...) învecinare dex online | sinonim
învecinare definitie
Intrare: învecina
învecina verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: învecinare
învecinare substantiv feminin