Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

24 defini╚Ťii pentru ├«nvechit

├ÄNVECH├Ź, ├«nvechesc, vb. IV. Refl. A deveni vechi; a se uza, a se degrada. ÔÖŽ A deveni inactual, anacronic; a nu se mai folosi. ÔÖŽ (Despre vin) A se ├«mbun─ât─â╚Ťi cu trecerea timpului suferind un proces de maturizare, ├«n urma c─âruia cap─ât─â buchet ╚Öi ├«nsu╚Öiri gustative deosebite. ÔÇô ├Än + vechi.
├ÄNVECH├ŹT, -─é, ├«nvechi╚Ťi, -te, adj. Care a devenit vechi; degradat, uzat. ÔŚŐ Expr. (A fi) ├«nvechit ├«n rele = (a fi) deprins cu practicarea unor fapte sau obiceiuri rele; (a fi) ├«nr─âit. ÔÖŽ Ie╚Öit din actualitate, anacronic, dep─â╚Öit, perimat; care nu se mai folose╚Öte. ÔÖŽ Care are concep╚Ťii vechi, dep─â╚Öite. ÔÇô V. ├«nvechi.
├ÄNVECH├Ź, ├«nvechesc, vb. IV. Refl. A deveni vechi; a se uza, a se degrada. ÔÖŽ A deveni inactual, anacronic; a nu se mai folosi. ÔÖŽ (Despre vin) A se ├«mbun─ât─â╚Ťi cu trecerea timpului suferind un proces de maturizare, ├«n urma c─âruia cap─ât─â buchet ╚Öi ├«nsu╚Öiri gustative deosebite. ÔÇô ├Än + vechi.
├ÄNVECH├ŹT, -─é, ├«nvechi╚Ťi, -te, adj. Care a devenit vechi; degradat, uzat. ÔŚŐ Expr. (A fi) ├«nvechit ├«n rele = (a fi) deprins cu practicarea unor fapte sau obiceiuri rele; (a fi) ├«nr─âit. ÔÖŽ Ie╚Öit din actualitate, anacronic, dep─â╚Öit, perimat; care nu se mai folose╚Öte. ÔÖŽ Care are concep╚Ťii vechi, dep─â╚Öite. ÔÇô V. ├«nvechi.
├ÄNVECH├Ź, ├«nvechesc, vb. IV. Refl. 1. A deveni vechi, a se deteriora, a se uza. Hainele mi s-au ├«nvechit. Ôľş Lucrurile frumoase nu se-nvechesc niciodat─â. CARAGIALE, O. III 264. ÔÖŽ (Despre materiale) A-╚Öi schimba ├«n mod lent propriet─â╚Ťile caracteristice; a ├«mb─âtr├«ni (2). 2. A ie╚Öi din actualitate, a nu mai corespunde. Poezia lui Eminescu nu se va ├«nvechi niciodat─â. 3. A ie╚Öi din uz, a nu se mai folosi. Multe expresii curente se ├«nvechesc cu timpul. 4. (Despre vin) A deveni vechi, dob├«ndind o calitate superioar─â. ├Äntreb├«nd pre un localnic de ce nu au vin vechi, el ├«mi r─âspunse c─â: ei n-au obicei s─â-l lase s─â se ├«nvecheasc─â. NEGRUZZI, S. I 315.
├ÄNVECH├ŹT, -─é, ├«nvechi╚Ťi, -te, adj. 1. Care a devenit vechi; uzat, deteriorat. Piramidele-nvechite Urc─â-n cer v├«rful lor mare. EMINESCU, O. I 54. Zidu-i cel ├«nalt Se-ntinde... pustiu ╚Öi ├«nvechit. ALEXANDRESCU, M. 9. 2. Care nu mai corespunde cerin╚Ťelor timpului, ie╚Öit din actualitate, r─âmas ├«n urm─â. Concep╚Ťii ├«nvechite. Metode ├«nvechite. Ôľş Poe╚Ťii iau atitudine ├«mpotriva a ceea ce este ├«nvechit ╚Öi moare. BENIUC, P. 93. 3. Care a ie╚Öit din uz, care nu se mai folose╚Öte. 4. (Despre oameni) Care are concep╚Ťii vechi, dep─â╚Öite. Cu institu╚Ťii nou─â ╚Öi oameni ├«nvechi╚Ťi Nu este nici o pace: r─âm├«n nepoc─âi╚Ťi. BOLINTINEANU, O. 138. ÔŚŐ Expr. A fi ├«nvechit ├«n rele = a practica de mult─â vreme fapte sau deprinderi rele; a fi ├«nr─âit, n─âr─âvit. ÔÖŽ (Substantivat, determinat prin ┬źrele┬╗) Persoan─â n─âr─âvit─â, ├«nr─âit─â. Nu se poate schimba ├«n prip─â materialul uman ╚Öi practicile ├«nvechi╚Ťilor ├«n rele. SADOVEANU, E. 20.
!├«nvech├ş (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ├«nvech├ę╚Öte, imperf. 3 sg. se ├«nveche├í; conj. prez. 3 s─â se ├«nveche├ísc─â
├«nvech├ş vb., ind. prez. 3 sg. ├«nvech├ę╚Öte, 3 pl. ├«nvech├ęsc, imperf. 3 sg. ├«nveche├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ├«nveche├ísc─â
├ÄNVECH├Ź vb. 1. v. deteriora. 2. a se demoda, a se perima. (Aceste practici s-au ~.)
├ÄNVECH├Ź vb. v. ├«mb─âtr├óni, trece, ve╚Öteji.
├ÄNVECH├ŹT adj. 1. v. deteriorat. 2. demodat, dep─â╚Öit, desuet, inactual, perimat, vechi, (livr.) caduc, vetust, (fam. fig.) fumat. (Practici ~.) 3. v. dep─â╚Öit. 4. arhaic. (Cuv├ónt ~.)
├ÄNVECH├ŹT adj. v. ├«mb─âtr├ónit.
A (se) ├«nvechi Ôëá a (se) ├«nnoi
├Änvechit Ôëá actual, ├«nnoit, modern, nou
A ├ÄNVECH├Ź ~├ęsc tranz. A face s─â se ├«nvecheasc─â. /├«n + vechi
A SE ├ÄNVECH├Ź pers. 3 se ~├ę╚Öte intranz. 1) A-╚Öi pierde calit─â╚Ťile ini╚Ťiale prin trecerea timpului; a deveni vechi. 2) A nu mai corespunde epocii sau modei; a ie╚Öi din uz; a se demoda. 3) (despre vin) A c─âp─âta calit─â╚Ťi deosebite prin p─âstrare ├«ndelungat─â. /├«n + vechi
├ÄNVECH├ŹT ~t─â (~╚Ťi, ~te) 1) v. A SE ├ÄNVECHI. ÔŚŐ ~ ├«n rele deprins de a face fapte rele; ├«nr─âit. 2) Care se ╚Ťine de concep╚Ťii vechi, dep─â╚Öite. /v. a ├«nvechi
├«nvech├ş v. 1. a se face vechiu, a se uza; 2. a ie╚Öi din uz.
├«nvech├ęsc v. tr. (d. vech─ş). Fac vech─ş: timpu ├«nveche╚Öte toate. V. refl. Devin vech─ş, m─â uzez: ha─şnele astea sÔÇÖa┼ş ├«nvechit. ─Čes din uz, m─â demodez: moda asta, cuv├«ntu acesta sÔÇÖa ├«nvechit. ÔÇô Vech─ş vechesc: s─â nu se vecheasc─â domnia (Cost. 1, 263). V. ├«mb─âtr├«nesc.
ÎNVECHI vb. 1. a (se) degrada, a (se) deteriora, a (se) strica, a (se) uza, (Mold.) a (se) hrentui, (fam.) a (se) hîrbui, a (se) hodorogi, a (se) paradi, a (se) rablagi. (Mobila s-a ~.) 2. a se demoda, a se perima. (Aceste practici s-au ~.)
├«nvechi vb. v. ├ÄMB─éTR├ÄNI. TRECE. VE╚śTEJI.
învechit adj. v. ÎMBĂTRÎNIT.
ÎNVECHIT adj. 1. degradat, deteriorat, stricat, uzat, (Mold.) hrentuit, (fam.) hîrbuit, hodorogit, paradit, rablagit, (fam. rar) răblărit. (Un obiect ~.) 2. demodat, depășit, desuet, perimat, vechi, (livr.) vetust, (fam. fig.) fumat. (Practici ~.) 3. depășit, perimat, retrograd. (O mentalitate ~.) 4. arhaic. (Cuvînt ~.)
├ÄNVECH├ŹT, -─é adj. (< ├«nvech├ş < ├«n- + vechi + suf. -i): ├«n sintagmele cuv├ónt ├«nvechit ╚Öi sens ├«nvechit (v.).

învechit dex online | sinonim

învechit definitie

Intrare: învechi
învechi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: învechit
învechit adjectiv