Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru ├«nvechi

├ÄNVECH├Ź, ├«nvechesc, vb. IV. Refl. A deveni vechi; a se uza, a se degrada. ÔÖŽ A deveni inactual, anacronic; a nu se mai folosi. ÔÖŽ (Despre vin) A se ├«mbun─ât─â╚Ťi cu trecerea timpului suferind un proces de maturizare, ├«n urma c─âruia cap─ât─â buchet ╚Öi ├«nsu╚Öiri gustative deosebite. ÔÇô ├Än + vechi.
├ÄNVECH├Ź, ├«nvechesc, vb. IV. Refl. A deveni vechi; a se uza, a se degrada. ÔÖŽ A deveni inactual, anacronic; a nu se mai folosi. ÔÖŽ (Despre vin) A se ├«mbun─ât─â╚Ťi cu trecerea timpului suferind un proces de maturizare, ├«n urma c─âruia cap─ât─â buchet ╚Öi ├«nsu╚Öiri gustative deosebite. ÔÇô ├Än + vechi.
├ÄNVECH├Ź, ├«nvechesc, vb. IV. Refl. 1. A deveni vechi, a se deteriora, a se uza. Hainele mi s-au ├«nvechit. Ôľş Lucrurile frumoase nu se-nvechesc niciodat─â. CARAGIALE, O. III 264. ÔÖŽ (Despre materiale) A-╚Öi schimba ├«n mod lent propriet─â╚Ťile caracteristice; a ├«mb─âtr├«ni (2). 2. A ie╚Öi din actualitate, a nu mai corespunde. Poezia lui Eminescu nu se va ├«nvechi niciodat─â. 3. A ie╚Öi din uz, a nu se mai folosi. Multe expresii curente se ├«nvechesc cu timpul. 4. (Despre vin) A deveni vechi, dob├«ndind o calitate superioar─â. ├Äntreb├«nd pre un localnic de ce nu au vin vechi, el ├«mi r─âspunse c─â: ei n-au obicei s─â-l lase s─â se ├«nvecheasc─â. NEGRUZZI, S. I 315.
!├«nvech├ş (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se ├«nvech├ę╚Öte, imperf. 3 sg. se ├«nveche├í; conj. prez. 3 s─â se ├«nveche├ísc─â
├«nvech├ş vb., ind. prez. 3 sg. ├«nvech├ę╚Öte, 3 pl. ├«nvech├ęsc, imperf. 3 sg. ├«nveche├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ├«nveche├ísc─â
├ÄNVECH├Ź vb. 1. v. deteriora. 2. a se demoda, a se perima. (Aceste practici s-au ~.)
├ÄNVECH├Ź vb. v. ├«mb─âtr├óni, trece, ve╚Öteji.
A (se) ├«nvechi Ôëá a (se) ├«nnoi
A ├ÄNVECH├Ź ~├ęsc tranz. A face s─â se ├«nvecheasc─â. /├«n + vechi
A SE ├ÄNVECH├Ź pers. 3 se ~├ę╚Öte intranz. 1) A-╚Öi pierde calit─â╚Ťile ini╚Ťiale prin trecerea timpului; a deveni vechi. 2) A nu mai corespunde epocii sau modei; a ie╚Öi din uz; a se demoda. 3) (despre vin) A c─âp─âta calit─â╚Ťi deosebite prin p─âstrare ├«ndelungat─â. /├«n + vechi
├«nvech├ş v. 1. a se face vechiu, a se uza; 2. a ie╚Öi din uz.
├«nvech├ęsc v. tr. (d. vech─ş). Fac vech─ş: timpu ├«nveche╚Öte toate. V. refl. Devin vech─ş, m─â uzez: ha─şnele astea sÔÇÖa┼ş ├«nvechit. ─Čes din uz, m─â demodez: moda asta, cuv├«ntu acesta sÔÇÖa ├«nvechit. ÔÇô Vech─ş vechesc: s─â nu se vecheasc─â domnia (Cost. 1, 263). V. ├«mb─âtr├«nesc.
ÎNVECHI vb. 1. a (se) degrada, a (se) deteriora, a (se) strica, a (se) uza, (Mold.) a (se) hrentui, (fam.) a (se) hîrbui, a (se) hodorogi, a (se) paradi, a (se) rablagi. (Mobila s-a ~.) 2. a se demoda, a se perima. (Aceste practici s-au ~.)
├«nvechi vb. v. ├ÄMB─éTR├ÄNI. TRECE. VE╚śTEJI.

învechi dex online | sinonim

învechi definitie

Intrare: învechi
învechi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a