Dicționare ale limbii române

2 definiții pentru învărnici

învărnicí (învărnicésc, învărnicít), vb. – (Olt., Banat) – A înfrăți. Sb. vernik „prieten”, apropiat de văr prin etimologie populară (Pușcariu, Dacor., VII, 123; DAR).
învărnicí, învărnicésc, vb. IV refl. (reg.; despre copii) a se face văr cu cineva în prima luni după Duminica Tomii.

învărnici dex online | sinonim

învărnici definitie

Intrare: învărnici
învărnici verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a