învărgát, V. vărgat.

vărgát, -ă adj. (d. vargă). Dungat: tigru și zebru îs vărgațĭ, haĭne vărgate. – Și înv- (vest).

învărgá, vb. tranz. – A învârsta, a țese cu dungi. – Din în- + vargă „dungă (la o țesătură)”.

învărgát, -ă, învărgați, -te, adj. – Învârstat, vărgat. – Din învărga.

învărgát, -ă, adj. – Învârstat, vărgat. – În- + vargă „dungă (la o țesătură)” (< lat. virga) + -at.