învărá vb., ind. prez. 3 sg. și pl. învăreáză

învărá vb. I refl. (pop.) a se face vară.

învărà v. a se face vară.

învăreáză (se) v. refl. impers. Se face vară. V. vărez.

învărá, învărez, (văra), vb. tranz. – A petrece vara (undeva): „Păcurarii învărează cu oile la munte”. – Din în- + vară (< lat. vera) (MDA).

învărá, învărez, vb. tranz. (văra) – A petrece vara (undeva): „Păcurarii învărează cu oile la munte”. – În- + vară (< lat. vera).