ÎNVĂPĂIÁ, învăpăiez, vb. I. Refl. A se aprinde ca o văpaie; p. ext. (despre fața omului) a se înroși (din cauza unui aflux de sânge). ♦ Fig. A se înflăcăra, a se entuziasma. [Pr.: -pă-ia] – În + văpaie.

ÎNVĂPĂIÉRE, învăpăieri, s. f. Acțiunea de a se învăpăia și rezultatul ei; aprindere; fig. înflăcărare, ardoare, însuflețire. – V. învăpăia.

ÎNVĂPĂIÁ, învăpăiez, vb. I. Refl. A se aprinde ca o văpaie; p. ext. (despre fața omului) a se înroși (din cauza unui aflux de sânge). ♦ Fig. A se înflăcăra, a se entuziasma. [Pr.: -pă-ia] – În + văpaie.

ÎNVĂPĂIÉRE, învăpăieri, s. f. Acțiunea de a se învăpăia și rezultatul ei; aprindere; fig. înflăcărare, ardoare, însuflețire. – V. învăpăia.

ÎNVĂPĂIÁ, învăpăiez, vb. I. Refl. (Mai ales poetic) 1. A se aprinde ca o văpaie, a căpăta culoarea roșie; (despre fața omului) a se înroși (din cauza unui aflux de sînge). Cerul se învăpăiase de tot spre apus. BASSARABESCU, S. N. 163. 2. Fig. A se înflăcăra, a se însufleți, a se entuziasma. Bietul băiat, învăpăiat de dorința d-a vedea oleacă darurile zînei... se înduplecă a se uita puțin înapoi. POPESCU, B. III 132. Făt-Frumos, unde-auzea, D-al ei dor se-nvăpăia. TEODORESCU, P. P. 89.

ÎNVĂPĂIÉRE, învăpăieri, s. f. (Mai ales poetic) Acțiunea, de a se învăpaia și rezultatul ei. 1. Văpaie, foc; reflexe de lumină roșiatice. Duce- m-aș... La Neapoli ce scaldă, Răspîndind învăpăieri, Sînul ei în marea caldă. ALECSANDRI, P. II 128. 2. Fig. Înflăcărare, însuflețire, entuziasm, pasiune. Vreau să mă-nec de dulcea-nvăpăiere A celui suflet ce pe al meu știe. EMINESCU, O. I 200. Faptele științifice și faptele politice sînt amîndouă rezultatul unei lupte, începută de la întemeierea societăților și urmîndu-se cu învăpăiere în tot șirul veacurilor. KOGĂLNICEANU, S. A. 91.

învăpăiá (a ~) vb., ind. prez. 3 învăpăiáză, 1 pl. învăpăiém; conj. prez. 3 să învăpăiéze; ger. învăpăínd

învăpăiére s. f., g.-d. art. învăpăiérii; pl. învăpăiéri

învăpăiá vb., ind. prez. 1 sg. învăpăiéz, 3 sg. și pl. învăpăiáză, 1 pl. învăpăiém; conj. prez. 3 sg. și pl. învăpăiéze; ger. învăpăínd

învăpăiére s. f., g.-d. art. învăpăiérii; pl. învăpăiéri

ÎNVĂPĂIÁ vb. v. entuziasma, înflăcăra, însufleți, pasiona.

A ÎNVĂPĂIÁ ~iéz tranz. A face să se învăpăieze. [Sil. -pă-ia] /în + văpaie

A SE ÎNVĂPĂIÁ mă ~iéz intranz. 1) A deveni roșu-aprins (ca văpaia); a se înroși tare. 2) fig. A căpăta tot mai mult suflet; a se înflăcăra; a se încinge; a se însufleți; a se anima; a se aprinde; a se entuziasma. /în + văpaie

învăpăiere f. 1. văpaie intensivă: raspândind învăpăieri AL.; 2. fig. ardoare: cu ’nvăpăiere eu le descriu pe toate AL.

învăpăĭéz v. tr. (d. văpaĭe). Fig. Aprind grozav, înflăcărez: vorba asta ĭ-a învăpăĭat.

învăpăia vb. v. ENTUZIASMA. ÎNFLĂCĂRA. ÎNSUFLEȚI. PASIONA.