Dicționare ale limbii române

16 definiții pentru învăpăiat

ÎNVĂPĂIÁ, învăpăiez, vb. I. Refl. A se aprinde ca o văpaie; p. ext. (despre fața omului) a se înroși (din cauza unui aflux de sânge). ♦ Fig. A se înflăcăra, a se entuziasma. [Pr.: -pă-ia] – În + văpaie.
ÎNVĂPĂIÁT, -Ă, învăpăiați, -te, adj. 1. Care arde cu văpăi, aprins (ca o văpaie); p. ext. (despre fața omului) înroșit ca focul; fig. (despre ochi sau privire) scânteietor, arzător. 2. Fig. Înflăcărat, entuziasmat; pasionat. ♦ Iute, aprig. – V. învăpăia.
ÎNVĂPĂIÁ, învăpăiez, vb. I. Refl. A se aprinde ca o văpaie; p. ext. (despre fața omului) a se înroși (din cauza unui aflux de sânge). ♦ Fig. A se înflăcăra, a se entuziasma. [Pr.: -pă-ia] – În + văpaie.
ÎNVĂPĂIÁT, -Ă, învăpăiați, -te, adj. 1. Care arde cu văpăi, aprins (ca o văpaie); p. ext. (despre fața omului) înroșit ca focul; fig. (despre ochi sau priviri) scânteietor, arzător. 2. Fig. Înflăcărat, entuziasmat; pasionat. ♦ Iute, aprig. – V. învăpăia.
ÎNVĂPĂIÁ, învăpăiez, vb. I. Refl. (Mai ales poetic) 1. A se aprinde ca o văpaie, a căpăta culoarea roșie; (despre fața omului) a se înroși (din cauza unui aflux de sînge). Cerul se învăpăiase de tot spre apus. BASSARABESCU, S. N. 163. 2. Fig. A se înflăcăra, a se însufleți, a se entuziasma. Bietul băiat, învăpăiat de dorința d-a vedea oleacă darurile zînei... se înduplecă a se uita puțin înapoi. POPESCU, B. III 132. Făt-Frumos, unde-auzea, D-al ei dor se-nvăpăia. TEODORESCU, P. P. 89.
ÎNVĂPĂIÁT, -Ă, învăpăiați, -te, adj. 1. (Mai ales poetic) Care arde cu văpăi, care s-a aprins (ca o văpaie); (despre fața omului) înroșit (din cauza unui aflux de sînge); (fig. despre ochi sau priviri) plin de foc, scînteietor, fierbinte. Ai avut o altă bucurie, urmărind cum se înalță, învăpăiat și triumfător, soarele. PAS, Z. I 46. Tăcu și-și înfipse ochii învăpăiați în privirile ei. SADOVEANU, O. VII 54. Își simți obrazul învăpăiat și își stăpîni lacrimile. C. PETRESCU, A. 453. ♦ (Despre aer, atmosferă) Încins, înfierbîntat, fierbinte. Nici o suflare de vînt nu mișca aerul învăpăiat. HOGAȘ, M. N. 14. 2. Fig. Înflăcărat, însuflețit, entuziasmat, pasionat. Cunoști învăpăiata dragoste ce ți-am purtat în suflet. ALECSANDRI, T. 182. Cele mai învăpăiate dorințe a celuia ce este... a dumitale prea plecat și supus fiu. KOGĂLNICEANU, S. 63. ♦ (Despre fire, temperament etc.) Iute, pornit. Eu nicicînd te-am auzit... Vorbind de crai și de-mpărați La sabie învăpăiați. TEODORESCU, P. P. 111.
învăpăiá (a ~) vb., ind. prez. 3 învăpăiáză, 1 pl. învăpăiém; conj. prez. 3 să învăpăiéze; ger. învăpăínd
învăpăiá vb., ind. prez. 1 sg. învăpăiéz, 3 sg. și pl. învăpăiáză, 1 pl. învăpăiém; conj. prez. 3 sg. și pl. învăpăiéze; ger. învăpăínd
învăpăiát adj. m., pl. învăpăiáți; f. sg. învăpăiátă, pl. învăpăiáte
ÎNVĂPĂIÁ vb. v. entuziasma, înflăcăra, însufleți, pasiona.
A ÎNVĂPĂIÁ ~iéz tranz. A face să se învăpăieze. [Sil. -pă-ia] /în + văpaie
A SE ÎNVĂPĂIÁ mă ~iéz intranz. 1) A deveni roșu-aprins (ca văpaia); a se înroși tare. 2) fig. A căpăta tot mai mult suflet; a se înflăcăra; a se încinge; a se însufleți; a se anima; a se aprinde; a se entuziasma. /în + văpaie
ÎNVĂPĂIÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎNVĂPĂIA și A SE ÎNVĂPĂIA. 2) fig. Care este deosebit de energic; aprig. [Sil. -pă-iat] /v. a învăpăia
învăpăiat a. înflăcărat: învăpăiați de aceste cuvinte BĂLC. [V. văpaie].
învăpăĭéz v. tr. (d. văpaĭe). Fig. Aprind grozav, înflăcărez: vorba asta ĭ-a învăpăĭat.
învăpăia vb. v. ENTUZIASMA. ÎNFLĂCĂRA. ÎNSUFLEȚI. PASIONA.

învăpăiat dex online | sinonim

învăpăiat definitie

Intrare: învăpăia
învăpăia verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: învăpăiat
învăpăiat adjectiv