Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

23 defini╚Ťii pentru ├«nv─âlurat

├ÄNV─éLUR├ü, ├«nv─âlurez, vb. I. Tranz. A mi╚Öca ├«n valuri, a ondula; a agita. ÔÖŽ Refl. ╚Öi intranz. A face valuri. ÔÇô ├Än + valuri (pl. lui val).
├ÄNV─éLUR├üT, -─é, ├«nv─âlura╚Ťi, -te, adj. 1. Care se mi╚Öc─â, se clatin─â ca valurile, care face valuri; unduios; agitat. 2. (Despre un teren) Cu ridic─âturi multe; accidentat. [Var.: ├«nv─âlur├şt, -─â adj.] ÔÇô V. ├«nv─âlura.
├ÄNV─éLUR├ŹT, -─é adj. v. ├«nv─âlurat.
├ÄNV─éLUR├ü, ├«nv─âlurez, vb. I. Tranz. A mi╚Öca ├«n valuri, a ondula; a agita. ÔÖŽ Refl. ╚Öi intranz. A face valuri. ÔÇô ├Än + valuri (pl. lui val).
├ÄNV─éLUR├üT, -─é, ├«nv─âlura╚Ťi, -te, adj. 1. Care se mi╚Öc─â, se clatin─â ca valurile, care face valuri; unduios; agitat. 2. (Despre un teren) Cu ridic─âturi multe; accidentat. [Var.: ├«nv─âlur├şt, -─â adj.] ÔÇô V. ├«nv─âlura.
├ÄNV─éLUR├ŹT, -─é adj. v. ├«nv─âlurat.
├ÄNV─éLUR├ü, ├«nv─âlurez, vb. I. Tranz. A mi╚Öca ├«n valuri, a ondula; a fr─âm├«nta, a agita. Gr├«ul... ajungea la genunchi. ├Än r─âstimpuri trecea prin el c├«te o adiere de v├«nt, ├«nv─âlur├«ndu-l ca pe un lac de smarald. SANDU-ALDEA, U. P. 57. ÔÖŽ Refl. ╚Öi intranz. A face valuri. Apa se ├«nv─âlura u╚Öor. Ôľş Holda verde se leg─âna u╚Öor ├«n b─âtaia v├«ntului, ├«nv─âlura, susura, avea o ml─âdiere de ap─â. SANDU-ALDEA, D. N. 18. ÔÇô Variant─â: v─âlur├ş (P─éSCULESCU, L. P. 18) vb. IV.
├ÄNV─éLUR├üT, -─é, ├«nv─âlura╚Ťi, -te, adj. 1. Care se mi╚Öc─â ├«ntocmai ca valurile, care face valuri; ondulat, unduios; agitat, fr─âm├«ntat. Plutea-n Siret un soare-nv─âlurat, S─âreau, s─â prind─â c├«te-o g├«z─â, crapii. DRAGOMIR, S. 37. Ploaia sp─âla gr├«ul ├«nv─âlurat de toamn─â. C. PETRESCU, A. 150. Aurul ├«nv─âlurat al gr├«ului. SANDU-ALDEA, U. P. 158. 2. (Despre un teren) Cu ridic─âturi de acela╚Öi nivel, cu ├«ncre╚Ťituri, cutat. Regiunea ├«nv─âlurat─â a dealurilor. ÔÇô Variante: ├«nv─âlur├şt, -─â, v─âlur├ít, -─â (MACEDONSKI, O. III 21), v─âlur├şt, -─â (DUMITRIU, V. L. 112) adj.
├ÄNV─éLUR├ŹT, -─é adj. v. ├«nv─âlurat.
VĂLURÁT, -Ă adj. v. învălurat.
V─éLUR├Ź vb. IV v. ├«nv─âlura.
V─éLUR├ŹT, -─é adj. v. ├«nv─âlurat.
învălurá (a ~) vb., ind. prez. 3 învălureáză
├«nv─âlur├í vb., ind. prez. 1 sg. ├«nv─âlur├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. ├«nv─âlure├íz─â
├«nv─âlur├ít adj. m., pl. ├«nv─âlur├í╚Ťi; f. sg. ├«nv─âlur├ít─â, pl. ├«nv─âlur├íte
ÎNVĂLURÁ vb. v. undui.
ÎNVĂLURÁT adj. 1. v. unduios. 2. v. accidentat.
A ├ÄNV─éLUR├ü ~├ęz tranz. 1) A face s─â se ├«nv─âlureze; a ondula. 2) fig. A cuprinde din toate p─âr╚Ťile; a ├«mpresura; a ├«nv─âlui; a ├«nf─â╚Öura; a cotropi; a cuprinde. /├«n + valuri
A SE ÎNVĂLURÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre ape) A se mișca în valuri; a se ondula. /în + valuri
├ÄNV─éLUR├üT ~t─â (~╚Ťi, ~te) 1) v. A ├ÄNV─éLURA ╚Öi A SE ├ÄNV─éLURA. 2) (despre relief) Care are multe ridic─âturi, asem─ân─âtoare valurilor. /v. a (se) ├«nv─âlura
învălurat a. agitat (de valuri).
├ÄNV─éLURA vb. a (se) ondula, a (se) undui. (Suprafa╚Ťa apei se ~.)
ÎNVĂLURAT adj. 1. unduios, vălurat, văluros. (O apă ~.) 2. (GEOGR.) accidentat, neregulat, (înv. și reg.) săpat. (Teren ~.)

învălurat dex online | sinonim

învălurat definitie

Intrare: învălura
v─âluri verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv
învălura conjugarea a II-a grupa I verb tranzitiv
Intrare: învălurat
v─âlurit adjectiv
învălurit adjectiv
v─âlurat adjectiv
învălurat adjectiv