Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

26 defini╚Ťii pentru ├«nv─âluit

├ÄNV─éLU├Ź, ├«nvß║»lui, vb. IV. 1. Tranz. ╚Öi refl. A (se) acoperi cu un v─âl, cu o ├«nvelitoare; a (se) ├«nveli, a (se) ├«nf─â╚Öura. ÔÖŽ Tranz. Fig. A cuprinde ceva cu privirea. ÔÖŽ Tranz. Fig. A n─âp─âdi. ÔÖŽ (Despre foc) A arde sau a face s─â ard─â mocnit; a (se) mic╚Öora. 2. Tranz. A ├«nconjura, a ├«ncercui o unitate inamic─â. [Prez. ind. ╚Öi: ├«nv─âlui├ęsc] ÔÇô ├Än + val + suf. -ui (influen╚Ťat semantic de v─âl).
├ÄNV─éLU├ŹT, -─é, ├«nv─âlui╚Ťi, -te, adj. 1. ├Änf─â╚Öurat, ├«nvelit2, acoperit; fig. (despre voci, sunete etc.) voalat. 2. ├Äncercuit, ├«nconjurat, ├«mpresurat. ÔÖŽ Fig. Cople╚Öit (de griji); absorbit (de treburi), foarte ocupat. ÔÇô V. ├«nv─âlui.
├ÄNV─éLU├Ź, ├«nvß║»lui, vb. IV. 1. Tranz. ╚Öi refl. A (se) acoperi cu un v─âl, cu o ├«nvelitoare; a (se) ├«nveli, a (se) ├«nf─â╚Öura. ÔÖŽ Tranz. Fig. A cuprinde ceva cu privirea. ÔÖŽ (Despre foc) A arde sau a face s─â ard─â mocnit; a (se) mic╚Öora. 2. Tranz. A ├«nconjura, a ├«ncercui o unitate inamic─â. [Prez. ind. ╚Öi: ├«nv─âlui├ęsc] ÔÇô ├Än + val + suf. -ui (influen╚Ťat semantic de v─âl).
├ÄNV─éLU├ŹT, -─é, ├«nv─âlui╚Ťi, -te, adj. 1. ├Änf─â╚Öurat, ├«nvelit2, acoperit; fig. (despre voci, sunete etc.) voalat. 2. ├Äncercuit, ├«nconjurat, ├«mpresurat. ÔÖŽ Fig. Cople╚Öit (de griji); absorbit (de treburi), foarte ocupat. ÔÇô V. ├«nv─âlui.
├ÄNV─éLU├Ź, ├«nvß║»lui, vb. IV. 1. Tranz. A acoperi (cu un v─âl, cu o ├«nvelitoare); a ├«nveli, a ├«nf─â╚Öura. ├Änv─âlui copilul ├«n scutece. Ôľş Vulturii s-au oprit ├«n lumin─â piept ├«n piept... Unul ├«╚Öi ├«ntinse aripa ca s─â-l ├«nv─âluie pe cel─âlalt. ARGHEZI, P. T. 106. Spune-mi gura cui i-o dai? D─â-mi-o mie... S-o ├«nv─âlui ├«n h├«rtie. HODO╚ś, P. P. 165. ÔŚŐ Refl. Cu albele v─âluri sub╚Ťiri M─â-nv─âlui ca-n aripi de paz─â. TOMA, C. V. 121. ÔÖŽ Fig. A cuprinde din toate p─âr╚Ťile; a ├«mpresura, a n─âp─âdi. Niciodat─â n-o s─â ias─â Luna ÔÇô palid─â cr─âias─â ÔÇô S─â te-nv─âluie cu raze. BENIUC, V. 18. C├«nd deschiser─â u╚Öa, ├«i ├«nv─âlui deodat─â lumina soarelui. SADOVEANU, O. IV 69. Noaptea ├«nv─âluia muntele, rece ╚Öi umed─â. C. PETRESCU, S. 219. ÔÖŽ A acoperi (focul) cu un strat de p─âm├«nt, de cenu╚Ö─â etc., ca s─â ard─â mocnit; a ├«nveli. Dac-am v─âzÔÇÖt c─â nu mai vii, Focul eu ├«nv─âluii. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 144. ÔÖŽ Refl. (Despre foc sau fl─âc─âri) A fi expus for╚Ťei v├«ntului, a fi r─âscolit de v├«nt; a se mic╚Öora, a sc─âdea ├«n intensitate. Focul ardea vioi ╚Öi c├«teodat─â se ├«nv─âluia la f├«lf├«irile v├«ntului. SADOVEANU, O. VI 247. ÔŚŐ Tranz. Ce v├«nt! ce v├«nt! ╚Öopti baba cl─âtin├«nd din cap; uite, ├«mi ├«nv─âluie ╚Öi focul. SADOVEANU, O. I 330. 2. Tranz. A cuprinde cu privirea un ansamblu; a privi dintr-o perspectiv─â ├«ndep─ârtat─â, a urm─âri ceva sau pe cineva de departe sau de sus. Mama-n picioare, de l├«ng─â fereastr─â, m─â ├«nv─âluie ├«ntr-o c─âut─âtur─â de m├«ng├«iere. VLAHU╚Ü─é, O. A. 427. 3. Refl. A se mi╚Öca de colo p├«n─â colo, a se ├«nv├«rti, a da t├«rcoale. V. ├«nf─â╚Öura. Stoluri de ciori, c├«r├«ind s─âlbatic, ├«ncepur─â s─â se ├«nv─âluie peste sat. AG├ÄRBICEANU, S. P. 30. 4. Tranz. A ├«ntreprinde o manevr─â ofensiv─â asupra flancului ╚Öi spatelui unei unit─â╚Ťi inamice; a ├«nconjura. Tinz├«nd s─â ajung─â a ├«nv─âlui aripa de la deal a du╚Ömanilor lui, ├«╚Öi ducea din ce ├«n ce mai iute p├«lcul lui de c─âl─ârime. SADOVEANU, O. VII 11. 5. Refl. A se amesteca, a se contopi. (Fig.) Afar─â veneau v├«ntul ╚Öi ploaia, ├«nv─âluindu-i-se cu g├«ndurile. SADOVEANU, N. P. 131. ÔÇô Prez. ind. ╚Öi: ├«nv─âluiesc (ALECSANDRI, P. III 161).
├ÄNV─éLU├ŹT, -─é, ├«nv─âlui╚Ťi, -te, adj. ├Änf─â╚Öurat, ├«nvelit, acoperit. (Fig.) Glasu-i era cald ╚Öi ├«nv─âluit, umbrit parc─â de p─âreri de r─âu. SADOVEANU, O. I 536.
├«nv─âlu├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 ╚Öi 2 sg. ├«nvß║»lui, 3 ├«nvß║»luie, imperf. 3 sg. ├«nv─âlui├í, conj. prez. 1 ╚Öi 2 sg. s─â ├«nvß║»lui
├«nv─âlu├ş vb., ind. ╚Öi conj. prez. 1 ╚Öi 2 sg. ├«nv─âlui, 3 sg. ╚Öi pl. ├«nv─âluie, imperf. 3 sg. ├«nv─âlui├í
├«nv─âlu├şt adj. m., pl. ├«nv─âlu├ş╚Ťi; f. sg. ├«nv─âlu├şt─â, pl. ├«nv─âlu├şte
├ÄNV─éLU├Ź vb. v. ├«ncercui.
├ÄNV─éLU├Ź vb. v. acoperi, canoni, c─âzni, chinui, for╚Ťa, fr─âm├ónta, ghemui, ├«mpresura, ├«nc├órliga, ├«ncol─âci, ├«ncovriga, ├«nf─â╚Öura, ├«nv─âl─âtuci, ├«nveli, munci, nec─âji, osteni, r─âsuci, sfor╚Ťa, sili, str─âdui, suci, trudi, zbate, zbuciuma.
├ÄNV─éLU├ŹT adj. v. ├«ncercuit.
├ÄNV─éLU├ŹT adj. v. acoperit, ├«nf─â╚Öurat, ├«nvelit.
A ├ÄNV─éLU├Ź ├«nv─âlui tranz. 1) A acoperi cu un v─âl sau cu o ├«nvelitoare. 2) fig. A cuprinde din toate p─âr╚Ťile; a ├«nv─âlura; a ├«mpresura; a cuprinde; a cotropi; a ├«nf─â╚Öura. 3) A cuprinde ├«n toat─â plin─âtatea (cu privirea). 4) (focuri) A face s─â ard─â cu flac─âra potolit─â. 5) fam. A deranja prin senza╚Ťii nepl─âcute (mai ales de grea╚Ť─â). ~ pe cineva la stomac. /├«n + v─âl + suf. ~ui
A SE ├ÄNV─éLU├Ź pers. 3 se ├«nv─âluie intranz. A se mi╚Öca ├«n v├órtejuri; a se ├«nvolbura. /├«n + v─âl + suf. ~ui
├«nv─âlu├şt, ├«nv─âlu├şt─â, adj. (reg.) 1. nec─âjit. 2. turmentat, ame╚Ťit.
├«nv─âlu├Č v. 1. a ├«nveli; 2. fig. a jigni, a face neajunsuri. [V. val (de p├ónz─â, de mare)].
învăluit a. fig. necăjit, turmentat.
├«nv─âlu─ş├ęsc ╚Öi (vech─ş) v─âlu─ş├ęsc v. tr. (d. val 1, ca ╚Öi ├«nv─âlesc). ├Änv─âl─âtucesc, acoper din toate p─âr╚Ťile: apa, ├«ntunericu l-a ├«nv─âluit. ├Änconjur, ├«mpresor: ├«nv─âluir─âm oastea du╚Öm─âneasc─â. ├Änv─âlesc, acoper: ╚Ö─ş-a ├«nv─âluit bine trupu, am ├«nv─âluit focuÔÇÖn cenu╚Ö─â. Fig. Chinu─şesc, str├«mtorez, st├«njinesc: l-a┼ş ├«nv─âluit nevoile. V. refl. Vech─ş. M─â ├«nv─âl─âtucesc, m─â acoper de valur─ş: marea se ├«nv─âlui. M─â ├«ncol─âcesc (ca ╚Öerpi─ş). Fig. M─â zbuc─şum, m─â zbat, m─â fr─âm├«nt: ├«nv─âluindu-se prin munte fl─âm├«nd ╚Öi trudit, a┼ş nemerit la un p├«r─â┼ş (Ur.).
ÎNVĂLUI vb. a împresura, a încercui, a înconjura, (înv. și pop.) a cuprinde, (înv.) a împrejura. (L-au ~ pe dușman.)
├«nv─âlui vb. v. ACOPERI. CANONI. C─éZNI. CHINUI. FOR╚ÜA. FR─éM├ÄNTA. GHEMUI. ├ÄMPRESURA. ├ÄNC├ÄRLIGA. ├ÄNCOL─éCI. ├ÄNCOVRIGA. ├ÄNF─é╚śURA. ├ÄNV─éL─éTUCI. ├ÄNVELI. MUNCI. NEC─éJI. OSTENI. R─éSUCI. SFOR╚ÜA. SILI. STR─éDUI. SUCI. TRUDI. ZBATE. ZBUCIUMA.
ÎNVĂLUIT adj. încercuit, înconjurat. (Cetate ~.)
├«nv─âluit adj. v. ACOPERIT. ├ÄNF─é╚śURAT. ├ÄNVELIT.
├«nv─âlu├ş, ├«nv─âluiesc, vb. tranz., refl. ÔÇô A (se) amesteca. ÔÇô Din ├«n- + val (< sl. valăö), contaminat cu v─âl ÔÇ×bucat─â de ╚Ťes─âtur─âÔÇŁ (< lat. velum), cf. ├«nveli, dial. ├«nv─âli (╚ś─âineanu, Scriban, DEX, MDA).
├«nv─âlu├şt, -─â, ├«nv─âlui╚Ťi, -te, adj. ÔÇô 1. Amestecat. 2. Acoperit: ÔÇ×Nici amu nu mi-i ur├ót─â, / Numa c─â mi-nv─âluit─â / Ca t─âr├ó╚Ťele p─â sit─âÔÇŁ (╚Üiplea, 1906). 3. Foarte ocupat cu o problem─â (Grad, 2000; S─âcel). ÔÇô Din ├«nv─âlui (DEX, MDA).
├«nv─âlu├şt, -─â, adj. ÔÇô 1. Amestecat. 2. Acoperit: ÔÇ×Nici amu nu mi-i ur├ót─â, / Numa c─â mi-nv─âluit─â / Ca t─âr├ó╚Ťele p─â sit─âÔÇŁ (╚Üiplea 1906). ÔÇô Din ├«nv─âlui ÔÇ×a acoperiÔÇŁ (< val, v─âl) + -it.

învăluit dex online | sinonim

învăluit definitie

Intrare: învălui
învălui verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
învălui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: învăluit
învăluit adjectiv