ÎNVĂLUIÁLĂ, învăluieli, s. f. (Înv.) 1. Învălmășeală, îmbulzeală. 2. Fig. (Rar) Necaz, supărare; p. ext. asuprire. – Învălui + suf. -eală.

ÎNVĂLUIÁLĂ, învăluieli, s. f. (Înv.) 1. Învălmășeală, îmbulzeală. 2. Fig. (Rar) Necaz, supărare; p. ext. asuprire. – Învălui + suf. -eală.

ÎNVĂLUIÁLĂ, învăluieli, s. f. (Învechit și arhaizant) 1. Învălmășeală, îmbulzeală. Tocma într-acea învăluială Străjile s-aud strîgînd. BUDAI-DELEANU, Ț. 274. 2. Necaz, neajuns, supărare; p. ext. asuprire. Bine ar fi să nu se facă săracului învăluială. CAMILAR, N. II 295.

învăluiálă (înv.) s. f., g.-d. art. învăluiélii; pl. învăluiéli

învăluiálă s. f., g.-d. art. învăluiélii; pl. învăluiéli