Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

19 defini╚Ťii pentru ├«nv─âl─âtucit

├ÄNV─éL─éTUC├Ź, ├«nv─âl─âtucesc, vb. IV. 1. Tranz. ╚Öi refl. A (se) face ghem1, v─âl─âtuc; a (se) ├«nf─â╚Öura, a (se) ├«ncol─âci. 2. Tranz. A construi un perete din v─âl─âtuci. ÔÇô ├Än + v─âl─âtuc.
├ÄNV─éL─éTUC├ŹT, -─é, ├«nv─âl─âtuci╚Ťi, -te, adj. ├Änf─â╚Öurat, ├«ncol─âcit; (despre fire) f─âcute ghem; (despre p├ónz─â, covoare etc.) str├óns sul sau val1. ÔÇô V. ├«nv─âl─âtuci.
├ÄNV─éL─éTUC├Ź, ├«nv─âl─âtucesc, vb. IV. 1. Tranz. ╚Öi refl. A (se) face ghem1, v─âl─âtuc; a (se) ├«nf─â╚Öura, a (se) ├«ncol─âci. 2. Tranz. A construi un perete din v─âl─âtuci. ÔÇô ├Än + v─âl─âtuc.
├ÄNV─éL─éTUC├ŹT, -─é, ├«nv─âl─âtuci╚Ťi, -te, adj. ├Änf─â╚Öurat, ├«ncol─âcit; (despre fire) f─âcute ghem; (despre p├ónz─â, covoare etc.) str├óns sul sau val1. ÔÇô V. ├«nv─âl─âtuci.
├ÄNV─éL─éTUC├Ź, ├«nv─âl─âtucesc, vb. IV. Tranz. A ├«nf─â╚Öura, a ├«ncol─âci; a face ghem, sul, v─âl─âtuc. Ce zici dumneata de asta? a urmat ea scutur├«ndu-╚Öi zulufii ├«nv─âl─âtuci╚Ťi ├«n h├«rtie. SADOVEANU, N. F. 138. Apuc─â pe P─âuna╚Ö adormit, ├«l ├«nv─âl─âtuci ├«n scutece ╚Öi ├«n ╚Öor╚Ť. GALACTION, O. I 165. ├Änv─âl─âtuce╚Öte struna pe deget ╚Öi o face ghemu╚Öor. SEVASTOS, N. 5. ÔŚŐ Refl. Fig. Acum norii de fum negru... se ├«nv─âl─âtuceau ├«n─âl╚Ť├«ndu-se p├«n─â se topeau iar ├«n v─âzduhul g─âlbui ╚Öi tulbure. CAMIL PETRESCU, O. II 228.
├ÄNV─éL─éTUC├ŹT, -─é, ├«nv─âl─âtuci╚Ťi, -te, adj. ├Änf─â╚Öurat, ├«ncol─âcit; (despre fire) dep─ânat, f─âcut ghem; (despre p├«nz─â, covoare etc.) f─âcut sul (sau val). Nu trecu mult ╚Öi-n lumin─â r─âs─âri mu╚Öamaua ├«nv─âl─âtucit─â. DUN─éREANU, N. 14. ÔŚŐ Fig. C├«nd ╚Öi c├«nd, prin ruptura nourilor ce se rostogoleau ca ghemuri uria╚Öe de p─âcur─â ├«nv─âl─âtucit─â, stelele ├«╚Öi ar─âtau str─âlucirea. ARDELEANU, D. 172.
├«nv─âl─âtuc├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«nv─âl─âtuc├ęsc, imperf. 3 sg. ├«nv─âl─âtuce├í; conj. prez. 3 s─â ├«nv─âl─âtuce├ísc─â
├«nv─âl─âtuc├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«nv─âl─âtuc├ęsc, imperf. 3 sg. ├«nv─âl─âtuce├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ├«nv─âl─âtuce├ísc─â
├«nv─âl─âtuc├şt adj. m., pl. ├«nv─âl─âtuc├ş╚Ťi; f. sg. ├«nv─âl─âtuc├şt─â; pl. ├«nv─âl─âtuc├şte
├ÄNV─éL─éTUC├Ź vb. v. ├«ncol─âci.
├ÄNV─éL─éTUC├ŹT adj. v. ├«ncol─âcit.
A ├«nv─âl─âtuci Ôëá a dezv─âl─âtuci
A se ├«nv─âl─âtuci Ôëá a se dezv─âl─âtuci
A ├ÄNV─éL─éTUC├Ź ~├ęsc tranz. 1) A face s─â se ├«nv─âl─âtuceasc─â; a ├«nf─â╚Öura; a ├«ncol─âci. 2) A ├«nveli de jur ├«mprejur; a ├«nf─â╚Öura. /├«n + v─âl─âtuc
A SE ├ÄNV─éL─éTUC├Ź m─â ~├ęsc intranz. 1) A se fixa prin mi╚Öcare de rota╚Ťie (├«n jurul unui obiect); a se ├«nf─â╚Öura; a se ├«ncol─ât─âci. 2) A se face v─âl─âtuc. /├«n + v─âl─âtuc
├«nv─âl─âtuc├Č v. a rostogoli cu v─âl─âtucul, a face val, a ├«nf─â╚Öur─â.
├«nv─âl─âtuc├ęsc v. tr. (d. v─âl─âtuc). Fac v─âl─âtuc, r─âsucesc, ├«nv├«rtesc: a ├«nv─âl─âtuci un covor, o foa─şe de h├«rtie, o frunz─â. ├Änf─â╚Öor: a ├«nv─âl─âtuci o curea pe un b─â╚Ť. ├Änf─â╚Öor, ├«nvelesc, acoper ├«ntrÔÇÖun v─âl─âtuc: a ├«nv─âl─âtuci o stof─â ├«ntrÔÇÖo h├«rtie. V. v─âl─âtucesc.
ÎNVĂLĂTUCI vb. a (se) ghemui, a (se) încîrliga, a (se) încolăci, a (se) încovriga, a (se) înfășura, a (se) răsuci, a (se) suci, (reg.) a (se) covriga, a (se) încolătăci, (înv.) a (se) învălui. (S-a ~ în jurul...)
ÎNVĂLĂTUCIT adj. încolăcit, înfășurat. (Văl de pînză ~.)

învălătucit dex online | sinonim

învălătucit definitie

Intrare: învălătuci
învălătuci verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: învălătucit
învălătucit adjectiv