20 definiții pentru învârtoșare
ÎNVÂRTOȘÁ, învârtoșez,
vb. I.
1. Refl. și
tranz. A (se) face vârtos, tare; a (se) întări, a (se) solidifica. ♦ (
Pop.) A (se) face puternic, rezistent, voinic; a (se) fortifica.
2. Refl. Fig. A deveni neîndurător; a se împietri. –
În +
vârtos. ÎNVÂRTOȘÁRE, învârtoșări,
s. f. Acțiunea de a (se) învârtoșa și rezultatul ei; întărire. –
V. învârtoșa. ÎNVÂRTOȘÁ, învârtoșez,
vb. I.
1. Refl. și
tranz. A (se) face vârtos, tare; a (se) întări, a (se) solidifica. ♦ (
Pop.) A (se) face puternic, rezistent, voinic; a (se) fortifica.
2. Refl. Fig. A deveni neîndurat; a se împietri. –
În +
vârtos. ÎNVÂRTOȘÁRE, învârtoșări,
s. f. Acțiunea de a (se) învârtoșa și rezultatul ei; întărire. –
V. învârtoșa. ÎNVÎRTOȘÁ, învîrtoșez,
vb. I.
1. Refl. A se face vîrtos, tare; a se întări, a se îngroșa, a se solidifica. Peste zi începuse un vînt rece și noroiul se învîrtoșa, strîngîndu-se de frig. GHICA, S. A. 96.
2. Tranz. (Învechit și popular, cu privire la persoane) A face puternic, rezistent, voinic. Apa... mă învîrtoșa ea mai mult decît orice doctorie. GORJAN, H. II 8.
3. Refl. Fig. A deveni neîndurat; a se împietri. Cum sînteți voi toate... vorbi ea încetișor. Cum v-ați învîrtoșat, cum v-ați înlemnit. CONTEMPORANUL, IV 88. – Variantă:
învîrtoșí (PISCUPESCU, O. 5)
vb. IV.
ÎNVÎRTOȘÁRE, învîrtoșări,
s. f. Acțiunea de
a (se) învîrtoșa și rezultatul ei; întărire. Învîrtoșarea trupului. PISCUPESCU, O. 181.
învârtoșá (a ~) vb.,
ind. prez. 3 învârtoșeáză, 1
pl. învârtoșắm;
conj. prez. 3 să învârtoșéze;
ger. învârtoșấnd
învârtoșáre s. f.,
g.-d. art. învârtoșắrii;
pl. învârtoșắri
învârtoșá vb., ind. prez. 1 sg. învârtoșéz, 3 sg. și pl. învârtoșeáză, 1 pl. învârtoșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. învârtoșéze; ger. învârtoșând învârtoșáre s. f., g.-d. art. învârtoșării; pl. învârtoșări ÎNVÂRTOȘÁ vb. 1. v. solidifica. 2. v. bătători. 3. v. usca. 4. a se închega, a se îngroșa, a se lega. (Dulceața s-a ~.) ÎNVÂRTOȘÁRE s. 1. v. solidificare. 2. închegare, îngroșare, legare. (~ dulceții.) A ÎNVÂRTOȘÁ ~éz tranz. A face să se învârtoșeze. /în + vârtos A SE ÎNVÂRTOȘÁ mă ~éz intranz. 1) (despre lichide sau corpuri ce conțin lichide) A trece în stare solidă; a deveni vârtos; a se solidifica. 2) fig. (despre persoane) A deveni puternic, viguros; a se învoinici; a se împuternici. 3) fig. A deveni nemilos, neîndurător. /în + vârtos învârtoșà v. a se face vârtos.
învîrtoșáre f. Acțiunea de a (se) învîrtoșa. V.
vîrtoșare. învîrtoșéz v. tr. (d. vîrtos). Solidific. Fortific, daŭ putere. V. refl. Mă solidific. Prind putere.
ÎNVÎRTOȘA vb. 1. a (se) întări, a (se) solidifica, (înv. și reg.) a (se) slei. (Lava fierbinte se ~.) 2. a se bătători, a se întări, a se înțeleni. (Pămîntul s-a ~.) 3. a se împietri, a se întări. (Pîinea s-a ~.) 4. a se închega, a se îngroșa, a se lega. (Dulceața s-a ~.) ÎNVÎRTOȘARE s. 1. întărire, solidificare, (înv.) solidificație. (~ lavei răcite.) 2. închegare, îngroșare, legare. (~ dulceții.) învârtoșá, vb. refl. – A se face vârtos, solid, dur. – Din în- + vârtos (< lat. virtuosus) (DEX, MDA). învârtoșare dex online | sinonim
învârtoșare definitie
Intrare: învârtoșa
învârtoșa verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: învârtoșare
învârtoșare substantiv feminin