ÎNVÂRTOȘÁ, învârtoșez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) face vârtos, tare; a (se) întări, a (se) solidifica. ♦ (Pop.) A (se) face puternic, rezistent, voinic; a (se) fortifica. 2. Refl. Fig. A deveni neîndurător; a se împietri. – În + vârtos.

ÎNVÂRTOȘÁRE, învârtoșări, s. f. Acțiunea de a (se) învârtoșa și rezultatul ei; întărire. – V. învârtoșa.

ÎNVÂRTOȘÁ, învârtoșez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) face vârtos, tare; a (se) întări, a (se) solidifica. ♦ (Pop.) A (se) face puternic, rezistent, voinic; a (se) fortifica. 2. Refl. Fig. A deveni neîndurat; a se împietri. – În + vârtos.

ÎNVÂRTOȘÁRE, învârtoșări, s. f. Acțiunea de a (se) învârtoșa și rezultatul ei; întărire. – V. învârtoșa.

ÎNVÎRTOȘÁ, învîrtoșez, vb. I. 1. Refl. A se face vîrtos, tare; a se întări, a se îngroșa, a se solidifica. Peste zi începuse un vînt rece și noroiul se învîrtoșa, strîngîndu-se de frig. GHICA, S. A. 96. 2. Tranz. (Învechit și popular, cu privire la persoane) A face puternic, rezistent, voinic. Apa... mă învîrtoșa ea mai mult decît orice doctorie. GORJAN, H. II 8. 3. Refl. Fig. A deveni neîndurat; a se împietri. Cum sînteți voi toate... vorbi ea încetișor. Cum v-ați învîrtoșat, cum v-ați înlemnit. CONTEMPORANUL, IV 88. – Variantă: învîrtoșí (PISCUPESCU, O. 5) vb. IV.

ÎNVÎRTOȘÁRE, învîrtoșări, s. f. Acțiunea de a (se) învîrtoșa și rezultatul ei; întărire. Învîrtoșarea trupului. PISCUPESCU, O. 181.

învârtoșá (a ~) vb., ind. prez. 3 învârtoșeáză, 1 pl. învârtoșắm; conj. prez. 3 să învârtoșéze; ger. învârtoșấnd

învârtoșáre s. f., g.-d. art. învârtoșắrii; pl. învârtoșắri

învârtoșá vb., ind. prez. 1 sg. învârtoșéz, 3 sg. și pl. învârtoșeáză, 1 pl. învârtoșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. învârtoșéze; ger. învârtoșând

învârtoșáre s. f., g.-d. art. învârtoșării; pl. învârtoșări

ÎNVÂRTOȘÁ vb. 1. v. solidifica. 2. v. bătători. 3. v. usca. 4. a se închega, a se îngroșa, a se lega. (Dulceața s-a ~.)

ÎNVÂRTOȘÁRE s. 1. v. solidificare. 2. închegare, îngroșare, legare. (~ dulceții.)

A ÎNVÂRTOȘÁ ~éz tranz. A face să se învârtoșeze. /în + vârtos

A SE ÎNVÂRTOȘÁ mă ~éz intranz. 1) (despre lichide sau corpuri ce conțin lichide) A trece în stare solidă; a deveni vârtos; a se solidifica. 2) fig. (despre persoane) A deveni puternic, viguros; a se învoinici; a se împuternici. 3) fig. A deveni nemilos, neîndurător. /în + vârtos

învârtoșà v. a se face vârtos.

învîrtoșáre f. Acțiunea de a (se) învîrtoșa. V. vîrtoșare.

învîrtoșéz v. tr. (d. vîrtos). Solidific. Fortific, daŭ putere. V. refl. Mă solidific. Prind putere.

ÎNVÎRTOȘA vb. 1. a (se) întări, a (se) solidifica, (înv. și reg.) a (se) slei. (Lava fierbinte se ~.) 2. a se bătători, a se întări, a se înțeleni. (Pămîntul s-a ~.) 3. a se împietri, a se întări. (Pîinea s-a ~.) 4. a se închega, a se îngroșa, a se lega. (Dulceața s-a ~.)

ÎNVÎRTOȘARE s. 1. întărire, solidificare, (înv.) solidificație. (~ lavei răcite.) 2. închegare, îngroșare, legare. (~ dulceții.)

învârtoșá, vb. refl. – A se face vârtos, solid, dur. – Din în- + vârtos (< lat. virtuosus) (DEX, MDA).