Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru ├«nv├órtitur─â

├ÄNV├éRTIT├ÜR─é, ├«nv├órtituri, s. f. 1. Faptul de a (se) ├«nv├órti; mi╚Öcare ├«n cerc, ├«nv├órtire. ÔÖŽ (Pop.) ├Äntors─âtur─â, cotitur─â. 2. Fig. Manevr─â, ╚Öiretlic. ÔÇô ├Änv├órti + suf. -tur─â.
├ÄNV├éRTIT├ÜR─é, ├«nv├órtituri, s. f. 1. Faptul de a (se) ├«nv├órti; mi╚Öcare ├«n cerc, ├«nv├órtire. ÔÖŽ (Pop.) ├Äntors─âtur─â, cotitur─â. 2. Fig. Manevr─â, ╚Öiretlic. ÔÇô ├Änv├órti + suf. -tur─â.
├ÄNV├ÄRTIT├ÜR─é, ├«nv├«rtituri, s. f. 1. Faptul de a se ├«nv├«rti; mi╚Öcare ├«n cerc, ├«nv├«rtire. Hora se sparse dup─â dou─â ├«nv├«rtituri. ÔÖŽ ├Äntors─âtur─â, ocol. Turcilor c─â poruncea, Ca neferi ├«i trimitea Tot ├«n ╚Ťeara Moldovei, La-nv├«rtitura Schelei S-aduc─â piatra Morii. TEODORESCU, P. P. 567. 2. Fig. Manevr─â, ╚Öiretlic. La ├«ntoarcere i-a povestit ea toat─â istoria, toate st─âruin╚Ťele ╚Öi ├«nv├«rtiturile unchiului, p├«n─â s─â ├«nduplece pe mama lor. VLAHU╚Ü─é, O. A. III 16.
învârtitúră s. f., g.-d. art. învârtitúrii; pl. învârtitúri
învârtitúră s. f., g.-d. art. învârtitúrii; pl. învârtitúri
├ÄNV├éRTIT├ÜR─é s. 1. v. rota╚Ťie. 2. v. piruet─â.
ÎNVÂRTITÚRĂ ~i f. Învârtire nerepetată. /a învârti + suf. ~tură
învârtitură f. 1. rezultatul învârtirii; 2. ocol.
├«nv├«rtit├║r─â f., pl. ─ş. Rezultatu ├«nv├«rtituri─ş: o ├«nv├«rtitur─â a p─âm├«ntulu─ş ├«n prejuru lu─ş formeaz─â zi┼şa ╚Öi noaptea.
├ÄNV├ÄRTITUR─é s. 1. ├«ntoarcere, ├«nv├«rteal─â, ├«nv├«rtire, ├«nv├«rtit, r─âsucire, rota╚Ťie, rotire, rotit, (pop.) rotitur─â, rotocol. (O ~ de 360 de grade.) 2. piruet─â, (├«nv.) sf├«rlitur─â. (~ la vals.)

învârtitură dex online | sinonim

învârtitură definitie

Intrare: învârtitură
învârtitură substantiv feminin