Dicționare ale limbii române

15 definiții pentru învârtecuș

ÎNVÂRTECÚȘ, (2) învârtecușuri, s. n. 1. (În sintagma) Ineluș-învârtecuș = numele unui joc de copii în care unul dintre jucători trebuie să ghicească la cine se găsește un inel care trece din mână în mână. 2. (Rar) Întortochetură. [Var.: (reg.) învârticúș s. n.] – Învârteci (înv. „a învârti”) + suf. -uș.
ÎNVÂRTICÚȘ s. n. v. învârtecuș.
ÎNVÂRTECÚȘ, (2) învârtecușuri, s. n. 1. (În sintagma) Ineluș-învârtecuș = numele unui joc de copii în care unul dintre jucători trebuie să ghicească la cine se găsește un inel care trece din mână în mână. 2. (Rar) Întortochetură. [Var.: (reg.) învârticúș s. n.] – Învârteci (înv. „a învârti” < învârti) + suf. -uș.
ÎNVÂRTICÚȘ s. n. v. învârtecuș.
ÎNVÎRTECÚȘ, învîrtecușuri, s. n. 1. (Mai ales în expr.) Ineluș-învîrtecuș = numele unui joc de copii, în care un inel trece din deget în deget, unul dintre copii trebuind să ghicească la cine se află inelul. După clacă se puneau cu toții la jocuri: de-a ineluș-învîrtecuș, de-a baba mija, de-a gaia, de-a cîrpa, și acestea se-ncheiau printr-o horă mare. GHICA, S. A. 59. 2. Întortochetură. Învîrtecușurile plasei. – Variantă: (regional) învîrticúș (ȘEZ. IV 117) s. n.
ÎNVÎRTICÚȘ s. n. v. învîrtecuș.
învârtecúș (rar) s. n., pl. învârtecúșuri
inelúș-învârtecúș s. n.
învârtecúș s. n., pl. învârtecúșuri
ÎNVÂRTECÚȘ ~uri n. 1): Ineluș-~ joc de copii, în care unul dintre participanți trebuie să ghicească la cine este inelul transmis pe neobservate de la un jucător la altul. 2) rar Loc unde ceva (mai ales un drum sau un râu) se întortochează; întortochetură. /a învârti + suf. ~uș
ineluș-invârtecuș n. joc de copii în care un inel trece din mână în mână și trebue să-l afle unul din jucători.
învârtecuș n. ceea ce se învârtește. V. ineluș.
inelúș n., pl. e. Inel mic. Ineluș-învîrtecuș n. Un joc copilăresc care consistă dintr’un inel pe care-l transmit din mînă’n mînă, și unu trebuĭe să-l găsească după ce altu-ĭ zice: Ineluș învîrtecuș, Gîcĭ pe-al cuĭ deget te-am pus.
învîrtecúș adj. n. fără pl. (un cuv. format de copiĭ d. învîrtesc ca să rimeze cu ineluș într’un joc al lor). V. ineluș.
învârticúș, învârticușuri, s.n. – Mic vârtej de vânt sau rotire a apei în cercuri datorită unui obstacol. – Var. a lui învârtecuș (< învârteci „a învârti” + suf. -uș) (DEX, MDA).

învârtecuș dex online | sinonim

învârtecuș definitie

Intrare: învârtecuș
învârticuș
învârtecuș substantiv neutru