Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

5 defini╚Ťii pentru ├«nv├ólvorare

├ÄNV├ÄLVOR├ü, ├«nv├«lvorez, vb. I. Refl. A se aprinde, a arde cu fl─âc─âri mari ╚Öi agitate. Doamna Vorvoreanu se uit─â ├«n bezna de afar─â, ├«n miezul c─âreia se ├«nv├«lvora incendiul de la Vladomira. DUMITRIU, N. 52. ÔŚŐ Fig. Dep─ârt─ârile se ├«nv├«lvorau. CAMILAR, T. 125.
├ÄNV├ÄLVOR├üRE, ├«nv├«lvor─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a se ├«nv├«lvora ╚Öi rezultatul ei; ardere cu fl─âc─âri mari. (Fig.) Era o pas─âre ├«ndr─âznea╚Ť─â ╚Öi venea dinspre mun╚Ťi, pe ├«nv├«lvor─ârile amurgului. CAMILAR, TEM. 131.
învâlvorá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 învâlvoreáză
învâlvorá vb., ind. prez. 3 sg. învâlvoreáză
A SE ÎNVÂLVORÁ pers. 3 se ~eáză intranz. pop. A fi cuprins de vâlvoare; a arde cu pară mare; a pălălăi. /în + vâlvoare

învâlvorare dex online | sinonim

învâlvorare definitie

Intrare: învâlvora
învâlvora verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: învâlvorare
învâlvorare infinitiv lung