Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

22 defini╚Ťii pentru ├«nturnare

├ÄNTURN├ü, ├«nt├│rn, vb. I. (Reg.) Refl. ╚Öi tranz. 1. A veni sau a face pe cineva s─â vin─â ├«napoi; a (se) ├«napoia2, a (se) ├«ntoarce. ÔÖŽ Tranz. (Despre o stare afectiv─â sau maladiv─â) A cuprinde pe cineva din nou. 2. A (se) ├«ndrepta ├«n alt─â direc╚Ťie. 3. A (se) ├«ntoarce de pe o parte pe alta; a (se) ├«nv├órti, a (se) suci. ÔÇô ├Än + turna.
├ÄNTURN├üRE s. f. (Reg.) Ac╚Ťiunea de a (se) ├«nturna ╚Öi rezultatul ei; ├«ntoarcere, revenire, ├«nturnat. ÔÇô V. ├«nturna.
├ÄNTURN├ü, ├«nt├│rn, vb. I. (Reg.) Refl. ╚Öi tranz. 1. A veni sau a face pe cineva s─â vin─â ├«napoi; a (se) ├«napoia2, a (se) ├«ntoarce. ÔÖŽ Tranz. (Despre o stare afectiv─â sau maladiv─â) A cuprinde pe cineva din nou. 2. A (se) ├«ndrepta ├«n alt─â direc╚Ťie. 3. A (se) ├«ntoarce de pe o parte pe alta; a (se) ├«nv├órti, a (se) suci. ÔÇô ├Än + turna.
├ÄNTURN├üRE s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«nturna ╚Öi rezultatul ei; ├«ntoarcere, revenire, ├«nturnat. ÔÇô V. ├«nturna.
├ÄNTURN├ü, ├«nt├│rn, vb. I. 1. Refl. A se ├«ntoarce (din drum), a se ├«napoia, a reveni. Dar s─â m─â ├«ntorn unde l─âsasem, adic─â la ├«nceput. ARGHEZI, P. T. 84. S-a nemerit s─â apuca╚Ťi tot pe un drum ca s─â v─â ├«nturna╚Ťi la domiciliu. CARAGIALE, O. I 46. R─âm├«i aici p├«n─â la noapte, c├«nd s-a ├«nturna ├«mp─âratul de la v├«n─âtoare. CREANG─é, P. 97. S├«rbul se tot ducea... Apoi vesel se-nturna, La sultan de se-nchina. ALECSANDRI, P. P. 108. ÔŚŐ Tranz. Sufl─â, doamne-un v├«nt, Sufl─â-l pe p─âm├«nt... M├«ndra s─â-mi ├«ntoarne. ALECSANDRI, P. P. 189. (Fig.) G├«ndul meu pe unde-alearg─â Nu-i pas─âre s─â-l ├«ntreac─â... Numai puiul, dac─â-ar vrea, Ca v├«ntul l-ar ├«nturna. SEVASTOS, C. 84. 2. Tranz. A ├«ntoarce ├«n alt─â parte, a ├«ndrepta (├«n alt─â direc╚Ťie), a mi╚Öca ├«n direc╚Ťie opus─â. Se oprea din c├«nd ├«n c├«nd ╚Öi ├«nturna repede spre mine doi ochi negri foarte lucitori. SADOVEANU, E. 122. ├Äi ├«nturnai spatele. MARIAN, S. 66. ├Änturn─â ochii ╚Öi z─âri acele patru capete sp─âriate. NEGRUZZI, S. I 78. ÔŚŐ Fig- De ce taci c├«nd, fermecat─â, Inima-mi spre tine-ntorn? EMINESCU, O. I 206. ÔŚŐ Refl. ├Änturn├«ndu-se c─âtre munte, L─âzureanul d─âdu drumul unui strig─ât puternic. SADOVEANU, O. A. II 207. F─âcur─â o hor─â ╚Öi ├«ncepur─â a se ├«nturna ├«n dreapta ╚Öi ├«n st├«nga, c├«nt├«nd o arie s─âlbatic─â cu ni╚Öte voci guturale. BOLINTINEANU, O. 298. Se ├«nturn─â c─âtre boieri ╚Öi zise... NEGRUZZI, S. I 148. 3. Tranz. (Popular, despre st─âri fizice sau psihice) A cuprinde (pe cineva) din nou, a-i reveni (cuiva), v. ├«ntoarce. Te apuc─â ╚Öi afurisita de boal─â; al patrulea an de c├«nd te tot ├«ntoarn─â. CONTEMPORANUL, VII 490. Dragostea m─â-ntoarn─â iar─â. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 9.
├ÄNTURN├üRE, ├«nturn─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«nturna ╚Öi rezultatul ei; ├«ntoarcere, revenire. Brot─âcelul c├«nt─â vesel ├«nturnarea zilelor calde. ODOBESCU, S. III 77. Dup─â ├«nturnarea sa, neav├«nd ce face, intr─â ├«n serviciu. NEGRUZZI, S. I 110.
înturná (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 întoárnă
înturnáre (reg.) s. f., g.-d. art. înturnắrii
înturná vb., ind. prez. 1 sg. întórn, 3 sg. și pl. întoárnă
înturnáre s. f., g.-d. art. înturnării
ÎNTURNÁ vb. v. da, înapoia, întoarce, plăti, reapărea, recidiva, restitui, reveni, veni.
ÎNTURNÁRE s. v. înapoiere, întoarcere, revenire, venire.
A ÎNTURNÁ întórn tranz. 1) A face să se întoarne; a înapoa; a întoarce. 2) (despre boli sau alte stări) A lovi din nou; a întoarce. /în + a turna
A SE ├ÄNTURN├ü m─â ├«nt├│rn intranz. 1) A veni ├«napoi (de unde a plecat); a se ├«napoia; a se ├«ntoarce. 2) ├«nv. A se ├«ntoarce cu fa╚Ťa (spre ceva sau cineva). /├«n + a turna
înturnà v. a întoarce din cale: să mă întorn cu vara4. [Vechiu-rom. turna = lat. medieval TORNARE, a se înturna].
înturnare f. 1. întoarcere din cale; 2. fig. revenire: înturnarea primăverii NEGR. [V. înturnà].
├«nt├│rn, a -urn├í v. tr. (├«n ╚Öi torn sa┼ş lat *intornare). ├Äntorc, aduc acas─â: Dumneze┼ş s─â te ├«ntoarne cu bine. (Cr.). Distorc, recap─ât (bani─ş ╚Ö. a.). ├Äm─ş ├«ntorn vorba, ├«m─ş schimb vorba (hot─âr├«rea, ├«nvo─şala, promisiunea). V. refl. Revin la punctu de plecare: m─âÔÇÖntorn acas─â. Ploile seÔÇÖntoarn─â, ploile revin. ÔÇô E bine s─â se deosebeasc─â m─âÔÇÖntorn (acas─â) de m─âÔÇÖntorc (la dreapta, ├«n pat).
├«nturn├íre f. Ac╚Ťiunea de a sa┼ş de a te ├«nturna.
înturna vb. v. DA. ÎNAPOIA. ÎNTOARCE. PLĂTI. REAPĂREA. RECIDIVA. RESTITUI. REVENI. VENI.
înturnare s. v. ÎNAPOIERE. ÎNTOARCERE. REVENIRE. VENIRE.
├«nturn├í, vb. tranz., refl. ÔÇô (reg.) A (se) ├«ntoarce: ÔÇ×Cine focu o grebla? / M├óndru╚ŤuÔÇÖ dac-a-nturnaÔÇŁ (Papahagi, 1925: 170). ÔÇô Din ├«n- + turna (< lat. tornare) (╚ś─âineanu, Scriban, DEX, MDA).
├«nturn├í, vb. tranz., refl. ÔÇô A (se) ├«ntoarce: ÔÇ×Cine focu o grebla? / M├óndru╚ŤuÔÇÖ dac-a-nturnaÔÇŁ (Papahagi 1925: 170). ÔÇô Lat. tornare (Felecan 2011).

înturnare dex online | sinonim

înturnare definitie

Intrare: înturna
înturna verb grupa I conjugarea I
Intrare: înturnare
înturnare substantiv feminin