Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru ├«ntuneric

ÎNTUNÉREC s. n. v. întuneric.
├ÄNTUN├ëRIC s. n. 1. Lips─â de lumin─â; obscuritate, bezn─â. 2. Fig. Incultur─â, ignoran╚Ť─â. [Var.: (reg.) ├«ntun├ęrec s. n.] ÔÇô ├Än + tuneric (├«nv. ÔÇ×├«ntunecimeÔÇŁ < lat.).
ÎNTUNÉREC s. n. v. întuneric.
├ÄNTUN├ëRIC s. n. 1. Lips─â de lumin─â. 2. Fig. Incultur─â, ignoran╚Ť─â. [Var.: (reg.) ├«ntun├ęrec s. n.] ÔÇô ├Än + tuneric (├Änv. ÔÇ×├«ntunecimeÔÇŁ < lat.).
ÎNTUNÉREC s. n. v. întuneric.
├ÄNTUN├ëRIC s. n. 1. Lips─â de lumin─â, bezn─â, obscuritate, ├«ntunecime. Luminile electrice fugeau ├«nd─âr─ât, r─âm├«neau ├«n urm─â ca ni╚Öte stelu╚Ťe, ├«n ├«ntunericul de morm├«nt al tunelului. SADOVEANU, O. III 207. M─âcar c─â e a╚Öa de ├«ntuneric, deosebesc tare bine firele de mac din cele de n─âsip. CREANG─é, P. 263. Pe un pat de sc├«nduri goale doarme t├«n─âra nevast─â ├Än mocnitul ├«ntuneric ╚Öi cu fa╚Ťa spre fereast─â. EMINESCU, O. I 84. ÔŚŐ Loc. adv. Pe ├«ntuneric = c├«nd nu se vede, c├«nd este ├«ntuneric; p. ext. noaptea. Pot s─â-╚Ťi aleg una ╚Öi noaptea, pe-ntuneric. CREANG─é, P. 162. 2. Fig. Triste╚Ťe, durere, mohor├«re. Mo╚Önegi ciol─âno╚Öi, cu ochii plini de ├«ntuneric, tr─âgeau dup─â ei car─â. CAMILAR, N. II 248. 3. Fig. Incultur─â, ignoran╚Ť─â, ne╚Ötiin╚Ť─â, ├«napoiere. Tovar─â╚Öi, da╚Ťi iure╚Ö la lupta cea mare Cu ├«ntunericul greu ╚Öi cu beznele! DE╚śLIU, G. 28. Poporul cel mare al nostru... a dormit un somn jalnic ├«n ├«ntunericul satelor. SADOVEANU, O. VI 455. ÔÇô Variant─â: (regional) ├«ntun├ęrec (RETEGANUL, P. IV 75, ALEXANDRESCU, M. 17, CONACHI, P. 269) s. n.
├«ntun├ęric s. n.
├«ntun├ęric s. n.
├ÄNTUN├ëRIC s. 1. v. bezn─â. 2. ├«ntunecime, obscuritate, umbr─â. (~ nop╚Ťii se ├«ntinde peste c├ómpii.)
├ÄNTUN├ëRIC s. v. duium, gr─âmad─â, mul╚Ťime, potop, puhoi, puzderie, sumedenie.
├Äntuneric Ôëá lumin─â
├ÄNTUN├ëRIC n. 1) Lips─â de lumin─â; obscuritate. ÔŚŐ ~ bezn─â foarte ├«ntuneric. Pe ~ a) c├ónd nu se mai vede; b) f─âr─â lumin─â. 2) fig. Lips─â de cuno╚Ötin╚Ťe; ne╚Ötiin╚Ť─â; ├«napoiere. /├«n + tuneric
├«ntuneric n. 1. lips─â de lumin─â; fig. ├«ntunericul barbariei. [Lat. TENEBRICUM]; 2. (vechiu) mul╚Ťime nenum─ârat─â: ├«ntuneric de oameni NICULCE.
1) ├«ntun├ęric n., pl. e (lat. ten├ębricus, ├«ntunecat, ├«ntunecos [de unde sÔÇÖa f─âcut *tin├ęric, apo─ş, dup─â ├«ntunec, sÔÇÖa f─âcut tuneric, form─â veche care se ├«ntrebuin╚Ťa dup─â de, din, ├«n, ├«ntru ╚Öi prin], d. t├ęnebrae ╚Öi ten├ębrae, ├«ntuneric, de unde it. t├ęnebra ╚Öi ten├ębra, fr. t├ęn├Ębres, sp. tinieblas, ├«nrudit cu *temus, *temeris, ├«ntuneric, t├ęmere, ├«n mod temerar, scr. tamas, ├«ntuneric, vsl. t─şma, de unde ╚Öi t─şm─şnica, temni╚Ť─â). Lips─â de lumin─â, obscuritate, ├«ntunecime. Fig. Ignoran╚Ť─â, incultur─â. Vech─ş (dup─â vsl. t─şma). Imensitate, mare cantitate sa┼ş mul╚Ťime. Zece mi─ş (Cp. cu groaz─â). ├Äntunericele ─şadulu─ş, mare ├«ntuneric. E ├«ntuneric bezn─â (╚Öi pute a br├«nz─â), e foarte ├«ntuneric (╚Öi pute a br├«nz─â, cum a r─âspuns st─âp├«nulu─ş lu─ş un ╚Üigan care, ├«n loc s─â deschid─â oblonu ╚Öi s─â se u─şte afar─â, deschisese dulapu cu m├«ncare). ÔÇô ╚śi unt- (ca ump─ârat, umplu, umblu fa╚Ť─â de ├«mp-, ├«mb-).
întuneric s. v. DUIUM. GRĂMADĂ. MULȚIME. POTOP. PUHOI. PUZDERIE. SUMEDENIE.
├ÄNTUNERIC s. 1. bezn─â, ├«ntunecare, ├«ntunecime, negur─â, obscuritate, (livr.) tenebre (pl.), (rar) negureal─â, (Transilv.) ╚Öutic, (├«nv.) ├«ntunec, ├«ntunericime, (fig.) negru, noapte. (Era un ~ de nep─âtruns.) 2. ├«ntunecime, obscuritate, umbr─â. (~ nop╚Ťii se ├«ntinde peste natur─â.)
├ÄNTUNERIC. Subst. ├Äntuneric, ├«ntunecime, ├«ntunec (rar), bezn─â, negur─â, noapte (fig.); obscuritate, tenebr─â (livr.). Semi├«ntuneric, semiobscuritate, penumbr─â. Sear─â; noapte, nopticic─â (dim.), nopti╚Ť─â (rar). ├Äntunecare, ├«nnegurare; amurg, murg (pop.), crepuscul; ├«nserare, ├«nserat; ├«nnoptare, ├«nnoptat, c─âderea nop╚Ťii. Camer─â obscur─â. Adj. ├Äntunecat, ├«ntunecos, beznatic, neguros, negurat (reg.), neguriu (rar), ├«nnegurat, noptatic, noptos (rar), obscur, tenebros (livr.), sumbru, f─âr─â lumin─â, neluminat. Semiobscur. Vb. A (se) ├«ntuneca, a (se) ├«nnegura; a (se) ├«nsera, a (se) ├«nnopta, a se l─âsa ├«ntunericul, a cobor├« ├«ntunericul, a se face (a fi) bezn─â; a (se) ├«nnora (pop.). A stinge lumina, a face ├«ntuneric. Adv. ├Än ├«ntuneric, ├«n bezn─â, ├«n nocturn─â; f─âr─â lumin─â. V. fenomene atmosferice, negru, sear─â.

întuneric dex online | sinonim

întuneric definitie

Intrare: întuneric
întuneric substantiv neutru
întunerec