Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru ├«ntunecos

├ÄNTUNEC├ôS, -O├üS─é, ├«ntuneco╚Öi, -oase, adj. 1. Lipsit de lumin─â, cufundat ├«n ├«ntuneric; obscur, ├«ntunecat. ÔÖŽ (Rar) De culoare ├«nchis─â. 2. Fig. ├Äntunecat, posomor├ót, sumbru, trist. ÔÇô ├Äntuneca + suf. -os.
├ÄNTUNEC├ôS, -O├üS─é, ├«ntuneco╚Öi, -oase, adj. 1. Lipsit de lumin─â, cufundat ├«n ├«ntuneric; obscur, ├«ntunecat. ÔÖŽ (Rar) De culoare ├«nchis─â. 2. Fig. ├Äntunecat, posomor├ót, sumbru, trist. ÔÇô ├Äntuneca + suf. -os.
├ÄNTUNEC├ôS, -O├üS─é, ├«ntuneco╚Öi, -oase, adj. 1. F─âr─â lumin─â, cufundat ├«n ├«ntuneric; obscur, ├«ntunecat. Merge ea c├«t merge prin codru, p├«n─â ce d─â de-o pr─âpastie grozav─â ╚Öi ├«ntunecoas─â. CREANG─é, P. 30. Busuioc ╚Öi mint-uscat─â ├Ämplu casa-ntunecoas─â de-o mireasm─â pip─ârat─â. EMINESCU, O. I 84. ├Än z─âdar, urgie crud─â, Lunge╚Öti noaptea-ntunecoas─â. ALECSANDRI, P. A. 117. 2. De culoare neagr─â. Ochii negri, fa╚Ťa alb─â, P─âru-ntunecos ╚Öi mare. TOP├ÄRCEANU, S. A. 88. Ochiu-ntunecos ╚Öi-ntoarce ╚Öi-l arunc─â aiurind. EMINESCU, O. IV 121. 3. Fig. (Despre oameni ╚Öi manifest─ârile lor) Posomor├«t, posac, trist; ├«ntunecat. Marinic─â le d─âdu bun─â ziua ╚Öi ei ├«i r─âspunser─â cu un murmur ├«ntunecos. DUMITRIU, B. F. 18. Voiau s─â vorbeasc─â, dar t─âcerea ├«ntunecoas─â a lui Potcoav─â ├«i amu╚Ťi. SADOVEANU, O. I 226. Popa Tonea, tulburat ╚Öi ├«ntunecos, a certat-o pentru cutezan╚Ťa ei. GALACTION, O. I 183. ÔŚŐ (Adverbial) B─âie╚Ťii se privir─â ├«ntunecos. DUMITRIU, V. L. 105. Abia avu putere s─â se st─âp├«neasc─â, ├«nghi╚Ťi greu de c├«teva ori ╚Öi r─âmase privind ├«ntunecos spre morm├«ntul de dinaintea lui. SADOVEANU, O. VII 62. Codri-antici de v├«nt se-ndoaie ╚Öi r─âspund ├«ntunecos. EMINESCU, O. IV 136.
întunecós adj. m., pl. întunecóși; f. întunecoásă, pl. întunecoáse
întunecós adj. m., pl. întunecóși; f. sg. întunecoásă, pl. întunecoáse
ÎNTUNECÓS adj. 1. întunecat, negru, obscur. (O noapte ~.) 2. v. înnorat. 3. v. sumbru. 4. întunecat, orb. (Felinare ~oase.)
├Äntunecos Ôëá luminos
├ÄNTUNEC├ôS ~o├ís─â (~├│╚Öi, ~o├íse) 1) Care este cufundat ├«n ├«ntuneric; lipsit de lumin─â; sumbru; obscur. 2) fig. Care este de culoare ├«ntunecat─â, inspir├ónd triste╚Ťe; posomor├ót; sumbru. /├«nt├║nec + suf. ~os
întunecos a. plin de întuneric.
întunecós, -oásă adj. (d. întunec). Plin de întuneric, obscur: noapte, pădure întunecoasă.
ÎNTUNECOS adj. 1. întunecat, negru, obscur. (O noapte ~.) 2. închis, înnegurat, înnorat, întunecat, mohorît, neguros, noros, pîclos. plumbuit, plumburiu, posomorît, urît, (înv.) ponegrit. (O vreme ~.) 3. întunecat, obscur, sumbru, (livr.) tenebros, (rar) nepătruns, (înv.) noptos. (Un salon ~.) 4. întunecos, orb. (Felinare ~.)

întunecos dex online | sinonim

întunecos definitie

Intrare: întunecos
întunecos adjectiv