Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru ├«ntuneca

├ÄNTUNEC├ü, ├«nt├║nec, vb. I. 1. Tranz. ╚Öi refl. A (se) face ├«ntunecos, obscur; a (se) lipsi de lumin─â. ÔÖŽ Refl. impers. A se ├«nsera, a se ├«nnopta, a se ├«nnegura. 2. Refl. (Despre corpuri cere╚Öti; la pers. 3) A-╚Öi pierde str─âlucirea, a suferi o eclips─â. ÔÖŽ Tranz. Fig. A eclipsa, a umbri; a face s─â nu se mai vad─â (bine). ÔÖŽ Refl. Fig. A-╚Öi mic╚Öora sau a-╚Öi pierde capacitatea de a g├óndi. 3. Tranz. ╚Öi refl. Fig. A (se) posomori; a (se) ├«ntrista. 4. Refl. A se ├«nchide la culoare. ÔÇô Probabil lat. in-tunicare ÔÇ×a acoperi cu o tunic─âÔÇŁ.
├ÄNTUNEC├ü, ├«nt├║nec, vb. I. 1. Tranz. ╚Öi refl. A (se) face ├«ntunecos, obscur; a (se) lipsi de lumin─â. ÔÖŽ Refl. impers. A se ├«nsera, a se ├«nnopta, a se ├«nnegura, 2. Refl. (Despre corpuri cere╚Öti; la pers. 3) A-╚Öi pierde str─âlucirea, a suferi o eclips─â. ÔÖŽ Tranz. Fig. A eclipsa, a umbri; a face s─â nu se mai vad─â (bine). ÔÖŽ Refl. Fig. A-╚Öi mic╚Öora sau a-╚Öi pierde capacitatea de a g├óndi. 3. Refl. Fig. A se posomor├«; a se ├«ntrista. 4. Refl. A se ├«nchide la culoare. ÔÇô Probabil lat. in-tunicare ÔÇ×a acoperi cu o tunic─âÔÇŁ.
├ÄNTUNEC├ü, ├«nt├║nec, vb. I. 1. Refl. (Despre soare sau lun─â) A-╚Öi pierde str─âlucirea, a nu mai r─âsp├«ndi lumin─â. ╚śi cum o privea sultanul, ea [luna] se-ntunec─â... dispare. EMINESCU, O. I 142. Soarele se-ntuneca, Sus la domnul se urca, Domnului se ├«nchina. ALECSANDRI, P. P. 27. ÔŚŐ (Despre locuri luminate de soare sau de lun─â) Deasupra satului, v─âzduhul se-ntuneca gr─âbind c─âderea negurilor serii. MIHALE, O. 503. Cerul de var─â se ├«ntuneca de fumul gros al fabricilor. DUN─éREANU, N. 19. ├Änc─â o clip─â ╚Öi cerul se ├«ntunec─â ╚Öi mun╚Ťii luar─â forme fantastice. ALECSANDRI, O. P. 157. ÔÖŽ Refl. impers. A se ├«nsera, a se face sear─â, noapte. Acum se ├«ntunecase devreme. DUMITRIU, N. 107. C├«nd ├«ncepea s─â se ├«ntunece, nu-i mai lipsea dec├«t o ├«ncheiere de efect. REBREANU, R. I 243. Mo╚Öule, mergi de te culc─â, nu vezi c─â s-a-ntunecat? EMINESCU, O. I 49. 2. Tranz. A lipsi de lumin─â, a face obscur, ├«ntunecos. Asud├«nd printre snopii tr├«nti╚Ťi la p─âm├«nt ╚śi ├«ngrijora╚Ťi de norii ce ├«ntunec─â apusul, Nu v─â mai g├«ndi╚Ťi la zilele frumoase C├«nd r─ât─âceam cu undi╚Ťa pe vale. BENIUC, V. 24. Din zare dep─ârtat─â r─âsar-un stol de corbi, S─â-ntunece tot cerul pe ochii mei cei orbi. EMINESCU, O. I 128. Domnul se-ndura, Ruga-i asculta, Norii aduna, Ceriu-ntuneca. ALECSANDRI, P. P. 189. ÔŚŐ (├Än basme) De pe munte falnic sare, Aripi negre ├«ntinz├«nd ╚śi cu ele-ntunec├«nd ╚śepte codri mari, c─ârun╚Ťi. ALECSANDRI, P. II 35. ÔŚŐ Fig. Ieniceri, copii de suflet ai lui Allah ╚Öi spahii Vin de-ntunec─â p─âm├«ntul la Rovine ├«n c├«mpii. EMINESCU, O. I 146. ╚śi ca nouri de aram─â ╚Öi ca ropotul de grindeni, Orizonu-ntunec├«ndu-l, vin s─âge╚Ťi de pretutindeni. id. ib. 148. ÔÖŽ (Cu complementul ┬źvederea┬╗) A ├«mpiedica vederea (interpun├«ndu-se ├«ntre och├ş ╚Öi obiecte). Ca o p├«nz─â rar─â, ce ├«ntuneca vederea, roiau ╚Ť├«n╚Ťarii. DUMITRIU, N. 235. ÔŚŐ Fig. Cu umbre care nu s├«nt v-a-ntunecat vederea ╚śi v-a f─âcut s─â crede╚Ťi c─â ve╚Ťi fi r─âspl─âti╚Ťi. EMINESCU, O. I 59. 3. Tranz. Fig. (Complementul este un abstract) A sl─âbi intensitatea, a ├«n─âbu╚Öi. Lun─â tu, st─âp├«n-a m─ârii, pe a lumii bolt─â luneci ╚śi, g├«ndirilor d├«nd via╚Ť─â, suferin╚Ťele ├«ntuneci. EMINESCU, O. I 130. ÔŚŐ Refl. Deodat─â bun─âvoia se ├«ntunec─â. C. PETRESCU, C. V. 115. De m─âgulirile lingu╚Öiei dreptul sim╚Ť se ├«ntunec─â. NEGRUZZI, S. I 314. ÔÖŽ Refl. (Despre minte) A-╚Öi pierde ascu╚Ťimea, agerimea, a deveni mai greoi. (Tranz.) Vuietul infernal care se ridic─â din torentul mul╚Ťimii te ame╚Ťe╚Öte ├«ntunec├«ndu-╚Ťi mintea. BART, S. M. 40. ÔÖŽ Refl. A ├«mb├ótr├«ni, a se apropia de moarte. Nu s-a g─âsi nimene s─â ne spuie cum s-au petrecut toate! A trecut at├«ta vreme ╚Öi noi tot ne ├«ntunec─âm, f─âr─â a ╚Öti. SADOVEANU, N. P. 9. Pierdut e totu-n zarea tinere╚Ťii ╚śi mut─â-i gura dulce-a altor vremuri, Iar timpul cre╚Öte-n urma mea... m─â-ntunec! EMINESCU, O. I 201. 4. Refl. (Despre culori; p. ext. despre obiecte colorate) A se face mai ├«nchis (la culoare). Albul picturii se mai ├«ntunecase. ÔÖŽ Fig. (Despre fa╚Ťa oamenilor, p. ext. despre oameni) A se posomor├«, a se ├«ncrunta, a se sup─âra; a se ├«ntrista. P─âtru se ├«ntunecase la fa╚Ť─â. DUMITRIU, V. L. 40. Iuga observ─â cum i se ├«ntunec─â mereu fa╚Ťa. REBREANU, R. I 256. Mult la fa╚Ť─â te-ai schimbat ╚śi mi te-ai ├«ntunecat! ALECSANDRI, P. P. 216. ÔÖŽ Tranz. Fig. (Cu complementul ┬źvia╚Ťa┬╗ sau ┬źzilele┬╗) A am─âr├«, a ├«ntrista. Copil─â h─âi! Florin nu-i de tine; nu-╚Ťi ├«ntuneca zilele cu d├«nsu. ALECSANDRI, T. 906.
întunecá (a ~) vb., ind. prez. 3 întúnecă
întunecá vb., ind. prez. 3 sg. întúnecă
├ÄNTUNEC├ü vb. 1. v. ├«nsera. 2. v. ├«nnopta. 3. (├«nv.) a se ├«mbezna. (Un astru care se ~.) 4. v. ├«nnora. 5. v. ├«nchide. 6. v. ├«ncrunta. *7. (fig.) a eclipsa, a umbri. (I-a ~ pe to╚Ťi cu verva sa.)
ÎNTUNECÁ vb. v. întrista, mâhni, orbi, posomorî, tulbura.
A (se) ├«ntuneca Ôëá a (se) ├«nsenina, a (se) lumina
├«ntunec├í (├«nt├║nec, ├«ntunec├ít), vb. ÔÇô 1. A (se) face ├«ntunecos, a (se) lipsi de lumin─â. ÔÇô 2. A (se) umori, a face s─â nu mai vad─â. ÔÇô 3. A (se) posomor├«, a (se) ├«ntrista. ÔÇô 4. A (se) ├«nchide la culoare. ÔÇô 5. (Refl.) A se acoperi cerul de nori, a se ├«nnora. ÔÇô 6. (Refl.) A se ├«nsera, a se ├«nnopta. ÔÇô Mr. antunic(are), megl. antunic(ari). Lat. *int┼şn─şc─üre de la t┼şn─şca (Densusianu, Rom., XXXIII, 280; Byhan 25; Weigand, Jb., III, 26; Pu╚Öcariu 895; Candrea-Dens., 892; Densusianu, GS, V, 19; Spitzer, Dacor., IV, 650; Graur, BL, V, 102), cf. it. intonicare, sp. entunicar, cu semantism diferit. Evolu╚Ťia semantic─â a rom. nu prezint─â dificult─â╚Ťi, cf. sp. encapotarse < capote ÔÇ×pelerin─âÔÇŁ ╚Öi ÔÇ×├«ngr─âm─âdire de noriÔÇŁ, entoldarse, ╚Öi celelalte ex. aduse de DAR. S-au dat alte solu╚Ťii, care nu par conving─âtoare: din lat. *innoct─şc─üre (Giuglea, Cercet─âri lexicografice, 10; cf. Pu╚Öcariu, Dacor., I, 413), printr-o metatez─â care pare dificil─â; din lat. *inton─şc─üre ÔÇ×a ├«ncepe s─â tuneÔÇŁ (Dr─âganu, RF, II, 291; REW 4504a); sau din turco-t─ât. t┼şnek < t├╝n ÔÇ×noapteÔÇŁ (T. Hotnog, Arhiva, XXXIV, 206). R─âm├«ne, totu╚Öi, o problem─â care p├«n─â acum n-a fost explicat─â satisf─âc─âtor, ╚Öi anume leg─âtura lui ├«ntuneca cu vb. ├«ntunerica, av├«nd acela╚Öi sens, ╚Öi cu ├«ntuneric (var. ├«ntunerec, ├«nv. (un)tune(a)ric; mr. (├«)ntunearic, megl. antuneric), s. n. (negur─â; ├«nv., mul╚Ťime, puzderie). Acest ultim cuv├«nt se consider─â der. de la ten─Ľbr─şcus (Pu╚Öcariu 896; REW 4484; Pascu, I, 129; Iordan, Dift., 114; L├Âwe 56; DAR) astfel ├«nc├«t ├«ntunerica ar proveni de la inten─Ľbr─şc─üre, care este atestat ├«n texte lat. med. Pare surprinz─âtor, ├«n acest caz, c─â ├«ntunerica nu coincide dec├«t ├«nt├«mpl─âtor cu ├«ntuneca, a╚Öa cum presupun majoritatea filologilor; din aceste ra╚Ťiuni, autorii Lexiconului de la Buda, Tiktin; Pascu, I, 130; ╚Öi G. Iv─ânescu, BF, II, 143 au preferat s─â considere c─â ├«ntuneca nu este dec├«t o form─â redus─â de la ├«ntunerica, prin intermediul unei haplologii a lui *├«ntunenecare ÔÇ║ ├«ntunerecare. Aceast─â ipotez─â nu pare natural─â: forma *intuneneca nu putea asimila pe r ÔÇ║ n, ├«ntruc├«t se sprijinea pe alt─â form─â neasimilat─â, ├«ntuneric; iar, pe de alt─â parte, trebuie s─â admitem ╚Öi un tratament anormal al grupului lat. br din inten─Ľbr─şc─üre (rezultatul s─âu normal trebuia s─â fie ur). Der. ├«ntunec─âtor, adj. (care ├«ntunec─â); ├«ntunecos, adj. (lipsit de lumin─â; ├«ncurcat, ├«nc├«lcit); ├«ntunecime, s. f. (lips─â de lumin─â, umbr─â; eclips─â; ignoran╚Ť─â); ├«ntunec─âciune, s. f. (├«nv., ├«ntuneric); ├«ntunerecime (var. ├«ntunereceal─â), s. f. (├«ntuneric), ├«ntunericos, adj. (├«ntunecos).
A ├ÄNTUNEC├ü ├«nt├║nec tranz. 1) A face s─â se ├«ntunece. 2) fig. A face s─â p─âleasc─â (├«n fa╚Ťa altui lucru); a pune ├«n umbr─â; a eclipsa. /<lat. intunicare
A SE ├ÄNTUNEC├ü m─â ├«nt├║nec intranz. 1) A se l─âsa ├«ntunericul; a se face ├«ntuneric. Se ├«ntunec─â. 2) A deveni mai ├«nchis la culoare. Fa╚Ťa i s-a ├«ntunecat. 3) fig. (despre persoane) A deveni trist; a se ├«ntrista; a se posomor├«. 4) (despre vedere, minte) A pierde din proprietatea de a percepe clar realitatea ├«nconjur─âtoare; a se tulbura. /<lat. intunicare
├«ntunec├í v. 1. a (se) face ├«ntunerec; 2. a se face sear─â, noapte; 3. fig. a se turbura: sÔÇÖa ├«ntunecat la fa╚Ť─â. [├«ntuneca e probabil contras din ├«ntunereca].
├«nt├║nec, a -├í v. tr. (lat. in-t├║nico, -├íre, ├«mbrac cÔÇÖo tunic─â, de unde rom. ÔÇ×acoper cu nour─şÔÇŁ, ca ╚Öi n├║bere, a se acoperi cu v─âlu de mireas─â, a se m─ârita, d. nubes, nour; sic. ammantarisi, a se ├«ncoto╚Öm─âna, a se ├«noura; it. appannare, a acoperi cu un postav, a ├«mpainjini ochi─ş, a turbura mintea; bg. obla─Źam, d. oblak, nour; s├«rb. obla─Źiti se, a se ├«mbr─âca, a se ├«ntuneca, d. oblak, nour, oblaka, ha─şn─â. Cp. ╚Öi cu pv. barbachino, taragnino, p├«nz─â de painjin, nour sup╚Ťire, negur─â). Acoper cu nour─ş, fac s─â nu ma─ş str─âluceasc─â: nouri─ş a┼ş ├«ntunecat soarele. V. refl. Perd din lumin─â, din str─âlucire: soarele, diamantele sÔÇÖa┼ş ├«ntunecat. M─â cam ├«negresc: rufele sÔÇÖa┼ş ├«ntunecat ├«n apa asta. Fig. M─â posomor─âsc, m─â ├«ntristez or─ş m─â ├«nfuri─ş: fa╚Ťa i sÔÇÖa ├«ntunecat c├«nd a auzit. Se ├«ntunec─â (v. impers.), se face ├«ntuneric, se ├«nopteaz─â. ÔÇô Vech─ş untunec, Ps. S. -rec.
întuneca vb. v. ÎNTRISTA. MÎHNI. ORBI. POSOMORÎ. TULBURA.
├ÄNTUNECA vb. 1. a amurgi, a (se) ├«nsera, a sc─âp─âta, (pop.) a (se) ├«nmurgi, (├«nv. ╚Öi reg.) a murgi. (S-a ~ peste c├«mpii.) 2. a (se) ├«nnopta, (├«nv. ╚Öi reg.) a (se) ├«ntunerici. (E t├«rziu, s-a ~.) 3. (├«nv.) a se ├«mbezna. (Un astru care se ~.) 4. a se ├«nchide, a se ├«nnegura, a se ├«nnora, a se mohor├«, a se posomor├«. (Cerul s-a ~.) 5. a se ├«nchide. (Culoarea s-a ~.) 6. a se ├«ncrunta, a se mohor├«, a se posomori. (Ce te-ai ~ a╚Öa?) 7.* (fig.) a eclipsa, a umbri. (I-a ~ pe to╚Ťi cu verva sa.)

întuneca dex online | sinonim

întuneca definitie

Intrare: întuneca
întuneca verb grupa I conjugarea I