Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

25 defini╚Ťii pentru ├«ntrunire

├ÄNTRUN├Ź, ├«ntrunesc, vb. IV. 1. Refl. ╚Öi tranz. A (se) uni la un loc, a (se) str├ónge laolalt─â, a (se) aduna, a (se) ├«nsuma. 2. Tranz. A ob╚Ťine (un anumit num─âr de voturi); a totaliza. ÔÇô Din ├«ntruna.
├ÄNTRUN├ŹRE, ├«ntruniri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«ntruni ╚Öi rezultatul ei; reuniune, adunare (de oameni). ÔÇô V. ├«ntruni.
├ÄNTRUN├Ź, ├«ntrunesc, vb. IV. Refl. ╚Öi tranz. A (se) uni la un loc, a (se) str├ónge laolalt─â, a (se) aduna, a (se) ├«nsuma. ÔÇô Din ├«ntruna.
├ÄNTRUN├ŹRE, ├«ntruniri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«ntruni ╚Öi rezultatul ei; reuniune, adunare (de oameni). ÔÇô V. ├«ntruni.
├ÄNTRUN├Ź, ├«ntrunesc, vb. IV. 1. Refl. A se uni la un loc, a se aduna, a se str├«nge laolalt─â. ├Än octombrie 1922 se ├«ntrune╚Öte la Ploie╚Öti al II-lea Congres al Partidului Comunist. IST. R.P.R. 536. ÔŚŐ Tranz. ├Äntrunind idei abstracte cu prozaice am─ânunte. ODOBESCU, S. III 60. S├«nt director ╚Öi voiesc Actori buni s─â ├«ntrunesc. ALECSANDRI, T. 868. ÔÖŽ Tranz. A cuprinde ├«n sine, la un loc. Mult amar ╚Öi mult ridicol ├«ntrune╚Öte o f─âptur─â Ce se na╚Öte prin iubire ╚Öi se mistuie prin ur─â. BELDICEANU, P. 123. 2. Tranz. A ├«ndeplini. Candidatul ├«ntrune╚Öte toate condi╚Ťiile cerute. 3. Tranz. (Cu complementul ┬źvoturi┬╗) A ob╚Ťine. Candidatul a ├«ntrunit majoritatea voturilor.
├ÄNTRUN├ŹRE, ├«ntruniri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«ntruni ╚Öi rezultatul ei; adunare, ╚Öedin╚Ť─â. Avem negre╚Öit trebuin╚Ť─â de ╚Ť─ârani la ├«ntrunire. VORNIC, P. 181. ├Än aceea╚Öi s─âpt─âm├«n─â ap─ârea la Craiova ├«ntr-un proces, la Ia╚Öi ├«ntr-o ├«ntrunire public─â. C. PETRESCU, ├Ä. I 11. ÔÖŽ Reuniune, ├«nt├«lnire. Dar ce vesele s├«nt acele ├«ntruniri de una sau dou─â ore, ├«n care to╚Ťi ├«╚Öi povestesc c├«te izb├«nzi au f─âcut, sau mai ales erau s─â fac─â. ODOBESCU, S. III 17.
!├«ntrun├ş (a ~) (├«n-tru-) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«ntrun├ęsc, imperf. 3 sg. ├«ntrune├í; conj. prez. 3 s─â ├«ntrune├ísc─â
├«ntrun├şre s. f., g.-d. art. ├«ntrun├şrii; pl. ├«ntrun├şri
├«ntrun├ş vb. (sil. mf. ├«ntr-), ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«ntrun├ęsc, imperf. 3 sg. ├«ntrune├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ├«ntrune├ísc─â
├«ntrun├şre s. f., g.-d. art. ├«ntrun├şrii; pl. ├«ntrun├şri
├ÄNTRUN├Ź vb. 1. v. aduna. 2. v. convoca. 3. v. ├«nsuma.
├ÄNTRUN├Ź vb. v. ob╚Ťine.
├ÄNTRUN├ŹRE s. 1. v. convocare. 2. adunare, reuniune, (├«nv. ╚Öi pop.) str├ónsur─â, (├«nv.) sobor, ╚Öedere. (A avut loc o mare ~.) 3. reuniune, ╚Öez─âtoare. (~ literar─â.)
A (se) ├«ntruni Ôëá a se r─âzle╚Ťi
A ├ÄNTRUN├Ź ~├ęsc tranz. 1) A face s─â se ├«ntruneasc─â. 2) (elemente de acela╚Öi tip) A include ├«n sine; a cuprinde; a ├«ngloba; a ├«nsuma; a con╚Ťine; a comporta. /Din ├«ntruna
A SE ├ÄNTRUN├Ź pers. 3 se ~├ęsc intranz. A se aduna laolalt─â. /Din ├«ntruna
├ÄNTRUN├ŹRE ~i f. 1) v. A ├ÄNTRUNI ╚Öi A SE ├ÄNTRUNI. 2) Reunire a unui grup de persoane pentru a discuta ╚Öi a hot─âr├« ceva; adunare. /v. a ├«ntruni
├«ntrun├Č v. 1. a uni ├«ntrÔÇÖuna; 2. a se str├ónge la un loc.
├«ntrunire v. ac╚Ťiunea de a (se) ├«ntruni ╚Öi rezultatul ei: adunare, reuniune.
├«ntrun├ęsc v. tr. (d. ├«ntru ╚Öi unesc, ca ╚Öi ├«ntruÔÇÖuna, dup─â fr. r├ęunir). Unesc, ├«mpreun: a ├«ntruni capetele a do┼ş─â fire. Adun ├«n societate, reunesc: a ├«ntruni poporu ca s─â-─ş vorbe╚Öt─ş. V. refl. Membri─ş societ─â╚Ťi─ş sÔÇÖa┼ş ├«ntrunit.
├«ntrun├şre f. Ac╚Ťiunea de a sa┼ş de a se ├«ntruni. Adunare, reuniune: ├«ntrunire electoral─â.
întruni vb. v. OBȚINE.
├ÄNTRUNI vb. 1. a (se) aduna, a (se) reuni, a (se) str├«nge, (reg.) a (se) ├«ntroloca, a (se) sobor├«, (Olt. ╚Öi Munt.) a (se) ├«nchelba, a (se) ├«nchelb─âra. (S-au ~ cu to╚Ťii.) 2. a aduna, a convoca, a reuni, a str├«nge. (I-a ~ pe to╚Ťi ai s─âi.) 3. a ├«nsuma, (rar) a ├«mpreuna. (~ autoritatea juridic─â ╚Öi cea politic─â.)
├ÄNTRUNIRE s. 1. adunare, convocare, reunire, str├«ngere. (~ oamenilor la o ac╚Ťiune.) 2. adunare, reuniune, (├«nv. ╚Öi pop.) str├«nsur─â, (├«nv.) sobor, ╚Öedere. (A avut loc o mare ~.) 3. reuniune, ╚Öez─âtoare. (~ literar─â.)
AVARITIA OMNIA VITIA HABET (lat.) avari╚Ťia ├«ntrune╚Öte ├«n ea toate viciile ÔÇô Cato, ÔÇ×de moribusÔÇŁ, 1, 82, 10.

întrunire dex online | sinonim

întrunire definitie

Intrare: întruni
întruni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
  • silabisire: ├«ntr-
Intrare: întrunire
întrunire substantiv feminin