ÎNTRUNÍ, întrunesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A (se) uni la un loc, a (se) strânge laolaltă, a (se) aduna, a (se) însuma. 2. Tranz. A obține (un anumit număr de voturi); a totaliza. – Din întruna.

ÎNTRUNÍRE, întruniri, s. f. Acțiunea de a (se) întruni și rezultatul ei; reuniune, adunare (de oameni). – V. întruni.

ÎNTRUNÍ, întrunesc, vb. IV. Refl. și tranz. A (se) uni la un loc, a (se) strânge laolaltă, a (se) aduna, a (se) însuma. – Din întruna.

ÎNTRUNÍRE, întruniri, s. f. Acțiunea de a (se) întruni și rezultatul ei; reuniune, adunare (de oameni). – V. întruni.

ÎNTRUNÍ, întrunesc, vb. IV. 1. Refl. A se uni la un loc, a se aduna, a se strînge laolaltă. În octombrie 1922 se întrunește la Ploiești al II-lea Congres al Partidului Comunist. IST. R.P.R. 536. ◊ Tranz. Întrunind idei abstracte cu prozaice amănunte. ODOBESCU, S. III 60. Sînt director și voiesc Actori buni să întrunesc. ALECSANDRI, T. 868. ♦ Tranz. A cuprinde în sine, la un loc. Mult amar și mult ridicol întrunește o făptură Ce se naște prin iubire și se mistuie prin ură. BELDICEANU, P. 123. 2. Tranz. A îndeplini. Candidatul întrunește toate condițiile cerute. 3. Tranz. (Cu complementul «voturi») A obține. Candidatul a întrunit majoritatea voturilor.

ÎNTRUNÍRE, întruniri, s. f. Acțiunea de a (se) întruni și rezultatul ei; adunare, ședință. Avem negreșit trebuință de țărani la întrunire. VORNIC, P. 181. În aceeași săptămînă apărea la Craiova într-un proces, la Iași într-o întrunire publică. C. PETRESCU, Î. I 11. ♦ Reuniune, întîlnire. Dar ce vesele sînt acele întruniri de una sau două ore, în care toți își povestesc cîte izbînzi au făcut, sau mai ales erau să facă. ODOBESCU, S. III 17.

!întruní (a ~) (în-tru-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întrunésc, imperf. 3 sg. întruneá; conj. prez. 3 să întruneáscă

întruníre s. f., g.-d. art. întrunírii; pl. întruníri

întruní vb. (sil. mf. într-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întrunésc, imperf. 3 sg. întruneá; conj. prez. 3 sg. și pl. întruneáscă

întruníre s. f., g.-d. art. întrunírii; pl. întruníri

ÎNTRUNÍ vb. 1. v. aduna. 2. v. convoca. 3. v. însuma.

ÎNTRUNÍ vb. v. obține.

ÎNTRUNÍRE s. 1. v. convocare. 2. adunare, reuniune, (înv. și pop.) strânsură, (înv.) sobor, ședere. (A avut loc o mare ~.) 3. reuniune, șezătoare. (~ literară.)

A (se) întruni ≠ a se răzleți

A ÎNTRUNÍ ~ésc tranz. 1) A face să se întrunească. 2) (elemente de același tip) A include în sine; a cuprinde; a îngloba; a însuma; a conține; a comporta. /Din întruna

A SE ÎNTRUNÍ pers. 3 se ~ésc intranz. A se aduna laolaltă. /Din întruna

ÎNTRUNÍRE ~i f. 1) v. A ÎNTRUNI și A SE ÎNTRUNI. 2) Reunire a unui grup de persoane pentru a discuta și a hotărî ceva; adunare. /v. a întruni

întrunì v. 1. a uni într’una; 2. a se strânge la un loc.

întrunire v. acțiunea de a (se) întruni și rezultatul ei: adunare, reuniune.

întrunésc v. tr. (d. întru și unesc, ca și întru’una, după fr. réunir). Unesc, împreun: a întruni capetele a doŭă fire. Adun în societate, reunesc: a întruni poporu ca să-ĭ vorbeștĭ. V. refl. Membriĭ societățiĭ s’aŭ întrunit.

întruníre f. Acțiunea de a saŭ de a se întruni. Adunare, reuniune: întrunire electorală.

întruni vb. v. OBȚINE.

ÎNTRUNI vb. 1. a (se) aduna, a (se) reuni, a (se) strînge, (reg.) a (se) întroloca, a (se) soborî, (Olt. și Munt.) a (se) închelba, a (se) închelbăra. (S-au ~ cu toții.) 2. a aduna, a convoca, a reuni, a strînge. (I-a ~ pe toți ai săi.) 3. a însuma, (rar) a împreuna. (~ autoritatea juridică și cea politică.)

ÎNTRUNIRE s. 1. adunare, convocare, reunire, strîngere. (~ oamenilor la o acțiune.) 2. adunare, reuniune, (înv. și pop.) strînsură, (înv.) sobor, ședere. (A avut loc o mare ~.) 3. reuniune, șezătoare. (~ literară.)

AVARITIA OMNIA VITIA HABET (lat.) avariția întrunește în ea toate viciile – Cato, „de moribus”, 1, 82, 10.