ÎNTRONÁ, întronez, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) așeza pe tron ca domn, rege, împărat; a (se) încorona, a (se) înscăuna. 2. Fig. A deveni sau a face să devină stăpân; a (se) statornici. ♦ A (se) instaura, a (se) instala. – În + tron.

ÎNTRONÁT, -Ă, întronați, -te, adj. 1. Care a fost uns pe tron. 2. Fig. Care a fost stabilit, introdus, instaurat. – V. întrona.

ÎNTRONÁ, întronez, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) așeza pe tron ca domn, rege, împărat; a (se) încorona, a (se) înscăuna. 2. Fig. A deveni sau a face să devină stăpân; a (se) statornici. ♦ A (se) instaura, a (se) instala. – În + tron.

ÎNTRONÁT, -Ă, întronați, -te, adj. 1. Care a fost uns pe tron. 2. Care a fost stabilit, introdus, instaurat. – V. întrona.

ÎNTRONÁ, întronez, vb. I. Refl. A deveni stăpîn, a se statornici; a se așterne peste tot.

întroná (a ~) vb., ind. prez. 3 întroneáză

întroná vb., ind. prez. 1 sg. întronéz, 3 sg. și pl. întroneáză; conj. prez. 3 sg. și pl. întronéze

ÎNTRONÁ vb. v. înscăuna.

ÎNTRONÁ vb. v. instaura, stabili, statornici.

ÎNTRONÁT adj. înscăunat. (Domnitor ~.)

A întrona ≠ a detrona

ÎNTRONÁ vb. I. tr., refl. 1. A (se) așeza pe tron, a (se) înscăuna. 2. (Fig.) A (se) instala, a (se) statornici. [< în- + trona, după fr. introniser, it. intronizzare].

ÎNTRONÁ vb. tr., refl. 1. a (se) așeza pe tron, a (se) înscăuna. 2. (fig.) a (se) instala, a (se) statornici. (după fr. introniser)

A ÎNTRONÁ ~éz tranz. A face să se întroneze; a înscăuna. [Sil. în-tro-] /în + tron

A SE ÎNTRONÁ pers. 3 se ~eáză intranz. 1) (despre domnitori, regi, împărați) A se așeza pe tron; a se înscăuna. 2) A se stabili domnind; a se instaura. /în + tron

întronà v. 1. a pune pe tron; 2. a se urca pe tron.

*întronéz, v. tr. (d. tron). Instalez, pun pe tron, înscăunez: a întrona un rege, (fig.) anarhia în locu ordiniĭ.

ÎNTRONA vb. a înscăuna, a învesti, a numi, a proclama, a pune, a unge, (înv.) a prochema, a propovădui, a striga, a vesti. (L-au ~ domnitor.)

întrona vb. v. STABILI. STATORNICI.

ÎNTRONAT adj. înscăunat. (Domnitor ~.)