Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

23 defini╚Ťii pentru ├«ntronare

├ÄNTRON├ü, ├«ntronez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. 1. A (se) a╚Öeza pe tron ca domn, rege, ├«mp─ârat; a (se) ├«ncorona, a (se) ├«nsc─âuna. 2. Fig. A deveni sau a face s─â devin─â st─âp├ón; a (se) statornici. ÔÖŽ A (se) instaura, a (se) instala. ÔÇô ├Än + tron.
├ÄNTRON├üRE, ├«ntron─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a ├«ntrona. ÔÇô V. ├«ntrona.
├ÄNTRON├ü, ├«ntronez, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. 1. A (se) a╚Öeza pe tron ca domn, rege, ├«mp─ârat; a (se) ├«ncorona, a (se) ├«nsc─âuna. 2. Fig. A deveni sau a face s─â devin─â st─âp├ón; a (se) statornici. ÔÖŽ A (se) instaura, a (se) instala. ÔÇô ├Än + tron.
├ÄNTRON├üRE, ├«ntron─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a ├«ntrona. ÔÇô V. ├«ntrona.
ÎNTRONÁ, întronez, vb. I. Refl. A deveni stăpîn, a se statornici; a se așterne peste tot.
întroná (a ~) vb., ind. prez. 3 întroneáză
├«ntron├í vb., ind. prez. 1 sg. ├«ntron├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. ├«ntrone├íz─â; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ├«ntron├ęze
întronáre s. f., pl. întronări
ÎNTRONÁ vb. v. înscăuna.
ÎNTRONÁ vb. v. instaura, stabili, statornici.
ÎNTRONÁRE s. v. înscăunare.
ÎNTRONÁRE s. v. instaurare, stabilire.
A ├«ntrona Ôëá a detrona
ÎNTRONÁ vb. I. tr., refl. 1. A (se) așeza pe tron, a (se) înscăuna. 2. (Fig.) A (se) instala, a (se) statornici. [< în- + trona, după fr. introniser, it. intronizzare].
├ÄNTRON├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a ├«ntrona ╚Öi rezultatul ei. [< ├«ntrona].
ÎNTRONÁ vb. tr., refl. 1. a (se) așeza pe tron, a (se) înscăuna. 2. (fig.) a (se) instala, a (se) statornici. (după fr. introniser)
A ├ÄNTRON├ü ~├ęz tranz. A face s─â se ├«ntroneze; a ├«nsc─âuna. [Sil. ├«n-tro-] /├«n + tron
A SE ├ÄNTRON├ü pers. 3 se ~e├íz─â intranz. 1) (despre domnitori, regi, ├«mp─âra╚Ťi) A se a╚Öeza pe tron; a se ├«nsc─âuna. 2) A se stabili domnind; a se instaura. /├«n + tron
întronà v. 1. a pune pe tron; 2. a se urca pe tron.
*├«ntron├ęz, v. tr. (d. tron). Instalez, pun pe tron, ├«nsc─âunez: a ├«ntrona un rege, (fig.) anarhia ├«n locu ordini─ş.
ÎNTRONA vb. a înscăuna, a învesti, a numi, a proclama, a pune, a unge, (înv.) a prochema, a propovădui, a striga, a vesti. (L-au ~ domnitor.)
întrona vb. v. STABILI. STATORNICI.
ÎNTRONARE s. înscăunare, învestire, proclamare, ungere. (După ~ domnitorului.)

întronare dex online | sinonim

întronare definitie

Intrare: întrona
întrona verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: întronare
întronare substantiv feminin