Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

29 defini╚Ťii pentru ├«ntrolocat

ÎNTORLOCÁ vb. I v. întroloca.
ÎNTORLOCÁT, -Ă adj. v. întrolocat.
├ÄNTROLOC├ü, ├«ntrol├│c, vb. I. (Reg.) 1. Refl. A se str├ónge la un loc, a se ├«ntruni, a se reuni. 2. Tranz. ╚Öi refl. A (se) forma, a (se) ├«nchega, a (se) ├«njgheba. 3. Tranz. A uni; a ├«mperechea. [Var.: ├«ntruloc├í, ├«ntorloc├í vb. I] ÔÇô Din ├«ntr-un loc.
├ÄNTROLOC├üT, -─é, ├«ntroloca╚Ťi, -te, adj. (Reg.) Str├óns la un loc, ├«ntrunit, reunit. [Var.: ├«ntruloc├ít, -─â, ├«ntorloc├ít, -─â adj.] ÔÇô V. ├«ntroloca.
ÎNTRULOCÁ vb. I v. întroloca.
ÎNTRULOCÁT, -Ă adj. v. întrolocat.
ÎNTORLOCÁ vb. I v. întroloca.
ÎNTORLOCÁT, -Ă adj. v. întrolocat.
├ÄNTROLOC├ü, ├«ntrol├│c, vb. I. (Reg.) 1. Refl. A se str├ónge la un loc, a se ├«ntruni, a se reuni. 2. Tranz. ╚Öi refl. A (se) forma, a (se) ├«nchega, a (se) ├«njgheba. 3. Tranz. (Rar) A uni; a ├«mperechea. [Var.: ├«ntruloc├í, ├«ntorloc├í vb. I] ÔÇô Din ├«ntr-un loc.
├ÄNTROLOC├üT, -─é, ├«ntroloca╚Ťi, -te, adj. (Reg.) Str├óns la un loc, ├«ntrunit, reunit. [Var.: ├«ntruloc├ít, -─â, ├«ntorloc├ít, -─â adj.] ÔÇô V. ├«ntroloca.
ÎNTRULOCÁ vb. I v. întroloca.
ÎNTRULOCÁT, -Ă adj. v. întrolocat.
ÎNTORLOCÁ vb. I v. întroloca.
├ÄNTROLOC├ü, ├«ntrol├│c, vb. I. (Regional) 1. Refl. A se ├«mpreuna, a se aduna, a se str├«nge la un loc. Se ├«ntrolocar─â to╚Ťi cu totul ╚Öi f─âcur─â o nunt─â d-alea ├«mp─âr─âte╚Ötile. ISPIRESCU, L. 400. 2. Tranz. (Rar) A ├«nso╚Ťi, a ├«ntov─âr─â╚Öi. ╚ś─âgile noastre... ├«ntrolocate de reflec╚Ťii filozofice. RUSSO, S. 28. ÔÇô Variante: ├«ntruloc├í, ├«ntorloc├í (RUSSO, S. 91) vb. I.
├ÄNTROLOC├üT, -─é, ├«ntroloca╚Ťi, -te, adj. (Regional) Adunat, str├«ns la un loc. Se sui cu turmele ├«ntrolocate pe v├«rful muntelui. ╚śEZ. VIII 71. ÔÇô Variant─â: ├«ntruloc├ít, -─â (ALECSANDRI, P. III 653, GHICA, S. 151) adj.
ÎNTRULOCÁ vb. I v. întroloca.
ÎNTRULOCÁT, -Ă adj. v. întrolocat.
întrolocá/întrulocá (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 întroloácă/ întruloácă
întrulocá v. întrolocá
întrolocá vb., ind. prez. 1 sg. întrolóc, 3 sg. și pl. întroloácă
├ÄNTROLOC├ü vb. v. acompania, aduna, conduce, duce, ├«nso╚Ťi, ├«ntov─âr─â╚Öi, ├«ntruni, petrece, reuni, str├ónge.
A (se) ├«ntroloca Ôëá a (se) separa
A ÎNTROLOCÁ întorlóc tranz. pop. A face să se întroloace; a întruni. /Din într-un loc
A SE ÎNTROLOCÁ mă întrolóc intranz. pop. 1) A se strânge laolaltă; a se aduna la un loc; a se întruni. 2) fam. (despre persoana de sex opus) A se uni (din nou) într-o familie. /Din într-un loc
├«ntroloc├á v. a se str├ónge ├«ntrÔÇÖun loc: se ├«ntrolocar─â to╚Ťi cu totul ISP. [Forma╚Ťiune modern─â din ├«ntru ╚Öi loc).
întorlóc, V. întroloc.
├«ntrol├│c, a -├í v. tr. (d. ├«ntrÔÇÖun loc? Cp. ╚Öi cu turluc. ÔÇô El ├«ntroloac─â). Est. Adun, unesc, ├«ntrunesc, ├«mpreun: pete de catran ├«ntrolocate cu zv├«rcolir─ş de balaur (BR. 1923, 4, 17). ├Änh─â─ştez, ├«ngurlu─şesc: sÔÇÖa┼ş ├«ntrolocat. ÔÇô ╚śi ├«ntruloc: sÔÇÖa┼ş ├«ntrulocat cu l─âutar─ş, pelin ╚Öi dan╚Ť (VR. 1914, 7, 46), ├«ntorloc (Beld. 3108), ├«ntruluc ╚Öi ├«nturluc: Cine le mine╚Öte (cucoarelor) zi┼şa ├«n care se ├«nturluc─â (Con. 273)? Ele par ├«ntrolocate (264).
întrulóc și -úc, V. întroloc.
├«ntroloca vb. v. ACOMPANIA. ADUNA. CONDUCE. DUCE. ├ÄNSO╚ÜI. ├ÄNTOV─éR─é╚śI. ├ÄNTRUNI. PETRECE. REUNI. STR├ÄNGE.

întrolocat dex online | sinonim

întrolocat definitie

Intrare: întroloca
întruloca verb grupa I conjugarea I
întroloca verb grupa I conjugarea I
întorloca verb grupa I conjugarea I
Intrare: întrolocat
întorlocat
întrolocat adjectiv
întrulocat