ÎNTRISTÁ, întristez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină trist; a (se) mâhni; a (se) îndurera. – În + trist.

ÎNTRISTÁT, -Ă, întristați, -te, adj. Cuprins de tristețe. ♦ Care exprimă tristețe. – V. întrista.

ÎNTRISTÁ, întristez, vb. I. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină trist; a (se) mâhni; a (se) îndurera. – În + trist.

ÎNTRISTÁT, -Ă, întristați, -te, adj. Cuprins de tristețe. ♦ Care exprimă tristețe. – V. întrista.

ÎNTRISTÁ, întristez, vb. I. Refl. A deveni trist; a se mîhni. Și tu, te-ai întristat fără pricină. C. PETRESCU, C. V. 204. Se căina și se întrista în sufletul ei. ISPIRESCU, L. 26. Iordachi se întrista, Dar pe gînduri mult nu sta. ALECSANDRI, P. P. 181. ◊ Tranz. fact. Te întristează mult lucrul acesta? SAHIA, N. 46. Nu i le-a spus pînă acuma ca să nu-l întristeze. REBREANU, R. I 253. O vreme urîtă mă întristează. NEGRUZZI, S. I 57.

ÎNTRISTÁT, -Ă, întristați, -te, adj. Cuprins de tristețe, trist, posomorît, mîhnit. ♦ Care exprimă tristețe. Trăgîndu-se la o parte, privi iar pe rînd la obrazurile întristate ale celor doi bărbați. SADOVEANU, O. VII 149.

întristá (a ~) vb., ind. prez. 3 întristeáză

întristá vb., ind. prez. 1 sg. întristéz, 3 sg. și pl. întristeáză

ÎNTRISTÁ vb. 1. v. mâhni. 2. a afecta, a durea, a îndurera, a mâhni, (înv.) a dosădi, (fig.) a răni. (Mă ~ ce-mi spui.) 3. v. posomorî.

ÎNTRISTÁT adj. 1. v. supărat. 2. v. trist. 3. v. posomorât.

A (se) întrista ≠ a (se) bucura, a (se) înveseli, a (se) veseli, a se amuza, a se învoioșa

A se întrista ≠ a se bucura, a se înveseli

Întristat ≠ bucuros, vesel, voios

A ÎNTRISTÁ ~éz tranz. A face să se întristeze; a amărî; a scârbi. [Sil. în-tris-] /în + trist

A SE ÎNTRISTÁ mă ~éz intranz. (despre persoane) A deveni trist; a se amărî; a se scârbi; a se posomorî; a se mâhni. /în + trist

întristà v. a (se) face trist, a cauza supărare.

întristéz v. tr. (d. trist). Fac trist, fac durere sufletuluĭ. V. refl. Devin trist.

*máter dolorósa, cuv. latine care înseamnă „mama întristată”, vorbind de Maĭca Domnuluĭ.

ÎNTRISTA vb. 1. a (se) amărî, a (se) indispune, a (se) îndurera, a (se) mîhni, a (se) necăji, a (se) supăra, (înv. și pop.) a (se) obidi, (înv. și reg.) a (se) scîrbi, (înv.) a (se) oțărî, a (se) rîvni, (fig.) a (se) cătrăni. (L-ai ~ pe tata cu vorbele tale.) 2. a durea, a îndurera, a mîhni, (înv.) a dosădi, (fig.) a răni. (Mă ~ ce-mi spui.) 3. a (se) mîhni, a (se) posomorî, (înv.) a (se) tînji, (fig.) a (se) înnegura, a (se) înnora, a (se) întuneca, a (se) mohorî. (De ce te-ai ~ ?)

ÎNTRISTAT adj. 1. abătut, amărît, deprimat, descurajat, indispus, îndurerat, mîhnit, necăjit, supărat, trist, (pop.) obidit, (înv. și reg.) scîrbit, supărăcios, (înv.) dosădit, ponosit, pricăjit, (fig.) cătrănit, pleoștit, plouat. (E tare ~ de vestea primită.) 2. duios, îndurerat, trist. (Se confesa cu glas ~.) 3. mîhnit, posomorît, trist, (fig.) înnegurat, înnorat, întunecat, mohorît. (O față ~.)