Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

25 defini╚Ťii pentru ├«ntristare

├ÄNTRIST├ü, ├«ntristez, vb. I. Refl. ╚Öi tranz. A deveni sau a face s─â devin─â trist; a (se) m├óhni; a (se) ├«ndurera. ÔÇô ├Än + trist.
├ÄNTRIST├üRE, ├«ntrist─âri, s. f. Faptul de a (se) ├«ntrista; triste╚Ťe, m├óhnire, am─âr─âciune; ├«ndurerare. ÔÇô V. ├«ntrista.
├ÄNTRIST├ü, ├«ntristez, vb. I. Refl. ╚Öi tranz. A deveni sau a face s─â devin─â trist; a (se) m├óhni; a (se) ├«ndurera. ÔÇô ├Än + trist.
├ÄNTRIST├üRE, ├«ntrist─âri, s. f. Faptul de a (se) ├«ntrista; triste╚Ťe, m├óhnire, am─âr─âciune; ├«ndurerare. ÔÇô V. ├«ntrista.
├ÄNTRIST├ü, ├«ntristez, vb. I. Refl. A deveni trist; a se m├«hni. ╚śi tu, te-ai ├«ntristat f─âr─â pricin─â. C. PETRESCU, C. V. 204. Se c─âina ╚Öi se ├«ntrista ├«n sufletul ei. ISPIRESCU, L. 26. Iordachi se ├«ntrista, Dar pe g├«nduri mult nu sta. ALECSANDRI, P. P. 181. ÔŚŐ Tranz. fact. Te ├«ntristeaz─â mult lucrul acesta? SAHIA, N. 46. Nu i le-a spus p├«n─â acuma ca s─â nu-l ├«ntristeze. REBREANU, R. I 253. O vreme ur├«t─â m─â ├«ntristeaz─â. NEGRUZZI, S. I 57.
├ÄNTRIST├üRE, ├«ntrist─âri, s. f. Faptul de a (se) ├«ntrista; triste╚Ťe, m├«hnire, am─âr─âciune. ├Äntrist─ârile au distilat ├«n mine veninul trudei. SADOVEANU, A. L. 11. V─âd lumea-n ├«ntristare, Ca sufletu-mi cernit. ALECSANDRI, P. I 178. O ├«ntristare ad├«nc─â se vedea pe fa╚Ťa lui. NEGRUZZI, S. I 31.
întristá (a ~) vb., ind. prez. 3 întristeáză
întristáre s. f., g.-d. art. întristắrii; pl. întristắri
├«ntrist├í vb., ind. prez. 1 sg. ├«ntrist├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. ├«ntriste├íz─â
întristáre s. f., g.-d. art. întristării; pl. întristări
ÎNTRISTÁ vb. 1. v. mâhni. 2. a afecta, a durea, a îndurera, a mâhni, (înv.) a dosădi, (fig.) a răni. (Mă ~ ce-mi spui.) 3. v. posomorî.
├ÄNTRIST├üRE s. 1. v. m├óhnire. 2. ├«ndurerare, m├óhnire, (fig.) r─ânire. (~ a unei persoane.) 3. durere, m├óhnire, (├«nv.) dosad─â. (Ce ~ s─â aud cele ce-mi spui!) 4. v. posomoreal─â. 5. v. triste╚Ťe.
A (se) ├«ntrista Ôëá a (se) bucura, a (se) ├«nveseli, a (se) veseli, a se amuza, a se ├«nvoio╚Öa
A se ├«ntrista Ôëá a se bucura, a se ├«nveseli
├Äntristare Ôëá bucurie, veselie, voio╚Öie
A ├ÄNTRIST├ü ~├ęz tranz. A face s─â se ├«ntristeze; a am─âr├«; a sc├órbi. [Sil. ├«n-tris-] /├«n + trist
A SE ├ÄNTRIST├ü m─â ~├ęz intranz. (despre persoane) A deveni trist; a se am─âr├«; a se sc├órbi; a se posomor├«; a se m├óhni. /├«n + trist
întristà v. a (se) face trist, a cauza supărare.
├«ntristare f. suferin╚Ť─â moral─â cauzat─â de ceva sup─âr─âtor. [V. trist].
├«ntrist├íre f. Ac╚Ťiunea de a sa┼ş de a te ├«ntrista, triste╚Ť─â: ├«ntristarea celu─ş ce ╚Ö─ş-a perdut copii─ş. V. jale, m─âhnire.
├«ntrist├ęz v. tr. (d. trist). Fac trist, fac durere sufletulu─ş. V. refl. Devin trist.
├ÄNTRISTA vb. 1. a (se) am─âr├«, a (se) indispune, a (se) ├«ndurera, a (se) m├«hni, a (se) nec─âji, a (se) sup─âra, (├«nv. ╚Öi pop.) a (se) obidi, (├«nv. ╚Öi reg.) a (se) sc├«rbi, (├«nv.) a (se) o╚Ť─âr├«, a (se) r├«vni, (fig.) a (se) c─âtr─âni. (L-ai ~ pe tata cu vorbele tale.) 2. a durea, a ├«ndurera, a m├«hni, (├«nv.) a dos─âdi, (fig.) a r─âni. (M─â ~ ce-mi spui.) 3. a (se) m├«hni, a (se) posomor├«, (├«nv.) a (se) t├«nji, (fig.) a (se) ├«nnegura, a (se) ├«nnora, a (se) ├«ntuneca, a (se) mohor├«. (De ce te-ai ~ ?)
├ÄNTRISTARE s. 1. am─âr─âciune, m├«hnire, necaz, sup─ârare, triste╚Ťe, (├«nv. ╚Öi pop.) obidire, (pop.) obid─â, (├«nv. ╚Öi reg.) sc├«rb─â, (Transilv., Mold. ╚Öi Bucov.) b─ânat, (├«nv.) m├«hneal─â, m├«hniciune, sc├«rbie, (fig.) c─âtr─ânire. (╚Üi-a trecut ~?) 2. ├«ndurerare, m├«hnire, (fig.) r─ânire. (~ unei persoane.) 3. durere, m├«hnire, (├«nv.) dosad─â. (Ce ~ s─â aud cele ce-mi spui!) 4. m├«hnire, posomoreal─â, triste╚Ťe, (rar) pos─âceal─â, (fig.) ├«nnorare. (~ i se vedea pe obraz.) 5. duio╚Öie, durere, jale, triste╚Ťe. (~ exprimat─â de o doin─â.)
a băga (pe cineva) la întristare expr. a aresta (pe cineva), a băga (pe cineva) la închisoare.
întristare, întristări s. f. (intl.) 1. notă de plată. 2. întristări.

întristare dex online | sinonim

întristare definitie

Intrare: întrista
întrista verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: întristare
întristare substantiv feminin