Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

9 defini╚Ťii pentru ├«ntrist─âtor

├ÄNTRIST─éT├ôR, -O├üRE, ├«ntrist─âtori, -oare, adj. Care ├«ntristeaz─â. ÔÇô ├Äntrista + suf. -─âtor.
├ÄNTRIST─éT├ôR, -O├üRE, ├«ntrist─âtori, -oare, adj. Care ├«ntristeaz─â. ÔÇô ├Äntrista + suf. -─âtor.
├ÄNTRIST─éT├ôR, -O├üRE, ├«ntrist─âtori, -oare, adj. Care ├«ntristeaz─â, care produce triste╚Ťe. Pe sub amurgu-ntrist─âtor Curg v─âlm─â╚Öaguri de suspine. MACEDONSKI, O. I 192. Priveau t─âcu╚Ťi, printre frunzele galbene de toamn─â, la ├«ntrist─âtorul apus al soarelui. VLAHU╚Ü─é, O. A. 142. Eu c├«nt ├«n umbra-ntrist─âtoare, ├Än valea cea de doruri. ALECSANDRI, P. III 182.
întristătór adj. m., pl. întristătóri; f. sg. și pl. întristătoáre
întristătór adj. m., pl. întristătóri; f. sg. și pl. întristătoáre
├ÄNTRIST─éT├ôR adj. 1. (├«nv.) m├óhnicios, m├óhnitor. (O veste ~oare.) 2. dureros, trist. (O situa╚Ťie ~oare.)
├ÄNTRIST─éT├ôR ~o├íre (~├│ri, ~o├íre) rar Care ├«ntristeaz─â; care provoac─â triste╚Ťe. /a ├«ntrista + suf. ~─âtor
întristător a. care întristează.
├ÄNTRIST─éTOR adj. 1. (├«nv.) m├«hnicios, m├«hnitor. (O veste ~.) 2. dureros, trist. (O situa╚Ťie ~.)

întristător dex online | sinonim

întristător definitie

Intrare: întristător
întristător adjectiv