Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

22 defini╚Ťii pentru ├«ntret─âiere

├ÄNTRET─éI├ü, ├«ntret├íi, vb. I. Refl. recipr. (Despre linii, drumuri etc.) A se intersecta, a se ├«ncruci╚Öa. [Pr.: -t─â-ia] ÔÇô ├Äntre1- + t─âia (dup─â fr. entrecouper).
├ÄNTRET─éI├ëRE, ├«ntret─âieri, s. f. Ac╚Ťiunea de a se ├«ntret─âia ╚Öi rezultatul ei. ÔÖŽ (Concr.) Loc unde se ├«ntretaie dou─â elemente; intersec╚Ťie. ÔÇô V. ├«ntret─âia.
├ÄNTRET─éI├ü, ├«ntret├íi, vb. I. Refl. recipr. (Despre linii, drumuri etc.) A se intersecta, a se ├«ncruci╚Öa. [Pr.: -t─â-ia] ÔÇô ├Äntre1- + t─âia (dup─â fr. entrecouper).
├ÄNTRET─éI├ëRE, ├«ntret─âieri, s. f. Ac╚Ťiunea de a se ├«ntret─âia ╚Öi rezultatul ei. ÔÖŽ (Concr.) Loc unde se ├«ntretaie dou─â elemente; intersec╚Ťie. ÔÇô V. ├«ntret─âia.
├ÄNTRET─éI├ü, ├«ntret├íi, vb. I. 1. Refl. reciproc. A se ├«ncruci╚Öa, a se intersecta. O, f─âr─â s─â presim╚Ťi ce drumuri se-ntretaie, Un z├«mbet vag ai ridicat spre astru. CAMIL PETRESCU, V. 26. ÔŚŐ Fig. Nechezuri sf├«╚Öietoare se-ntret─âiau. CAMILAR, N. II 458. ├Äng├«ndurat, l─âs─â cugetul s─â prefire judec─â╚Ťi ├«nc─â nelimpezite, fugind, ├«ntret─âindu-se, amestec├«ndu-se, revenind, ca rotirea vertiginoas─â a priveli╚Ötilor. C. PETRESCU, A. 395. Zboar─â ve╚Öti contradictorii, Se-ntretaie ╚Ötirile. TOP├ÄRCEANU, B. 51. 2. Tranz. A ├«ntrerupe. Glas ├«ntret─âiat de ni╚Öte grozave suspine. CAMILAR, N. I 185.
├ÄNTRET─éI├ëRE, ├«ntret─âieri, s. f. Ac╚Ťiunea de a se ├«ntret─âia ╚Öi rezultatul ei; ├«ncruci╚Öare, intersec╚Ťie. La ├«ntret─âierea drumurilor.
!├«ntret─âi├í (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. m─â ├«ntret├íi, 2 sg. te ├«ntret├íi, 3 se ├«ntret├íie, 1 pl. ne ├«ntret─âi├ęm, 2 pl. v─â ├«ntret─âi├í╚Ťi; conj. prez. 3 s─â se ├«ntret├íie; ger. ├«ntret─â├şndu-se; part. ├«ntret─âi├ít
├«ntret─âi├ęre s. f., g.-d. art. ├«ntret─âi├ęrii; pl. ├«ntret─âi├ęri
întretăiá vb. tăia
├«ntret─âi├ęre s. f. t─âiere
ÎNTRETĂIÁ vb. a se interfera, a se intersecta, a se încrucișa, (rar) a se strătăia, a se tăia. (Linii care se ~.)
├ÄNTRET─éI├ëRE s. 1. interferen╚Ť─â, intersectare, ├«ncruci╚Öare. (~ de linii.) 2. v. r─âsp├óntie.
├ÄNTRET─éI├ü vb. I. tr., refl. (Despre linii, drumuri etc.) A face o intersec╚Ťie; a (se) ├«ncruci╚Öa, a (se) intersecta. [< ├«ntre + t─âia, dup─â fr. entrecouper].
├ÄNTRET─éI├ëRE s.f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«ntret─âia ╚Öi rezultatul ei; ├«ncruci╚Öare, intersec╚Ťie. [Pron. -t─â-ie-. / < ├«ntret─âia].
├ÄNTRET─éI├ü vb. tr., refl. a (se) ├«ncruci╚Öa, a (se) intersecta. (dup─â fr. /sÔÇÖ/entrecouper)
A ÎNTRETĂIÁ întretái tranz. A tăia de-a curmezișul; a intersecta. [Sil. în-tre-tă-ia] /între- + a tăia
A SE ├ÄNTRET─éI├ü pers. 3 se ├«ntret├íie intranz. (despre drumuri, linii) A veni din direc╚Ťii diferite, ├«nt├ólnindu-se ├«ntr-un punct; a se ├«ncruci╚Öa; a se intersecta. /├«ntre- + a t─âia
├«ntret─âi├á v. 1. a t─âia ├«n diferite locuri; 2. fig. a ├«ntrerupe adesea: vorbele-i pe baze mor ÔÇÖntret─âiate BOL.
*├«ntret├í─ş, -t─â─ş├ít, a -t─â─ş├í v. tr. (dup─â fr. entrecouper). Ta─ş ├«n diferite locur─ş: podurile ├«ntreta─şe r├«u. ├Äntrerup: suspinele ├«─ş ├«ntret─â─şa┼ş vocea.
ÎNTRETĂIA vb. a se interfera, a se intersecta, a se încrucișa, (rar) a se strătăia, a se tăia. (Linii care se ~.)
├ÄNTRET─éIERE s. 1. interferen╚Ť─â, intersectare, ├«ncruci╚Öare. (~ de linii.) 2. (concr.) intersec╚Ťie, ├«ncruci╚Öare, r─âscruce, r─âsp├«ntie, (pop.) cruce, furca-drumului. (La ~ unui drum.)
├ÄNTRET─éIERE. Subst. ├Äntret─âiere, intersec╚Ťie, ├«ncruci╚Öare, ├«ncruci╚Öat, cruci╚Ö─âtur─â (reg.). Punct de intersec╚Ťie, r─âscruce, r─âsp├«ntie, cruce (furc─â) de drumuri, nod, nodule╚Ť (dim.); nod de cale ferat─â. R─âscrucile cerului, crucea amiezii. Confluen╚Ť─â; interferen╚Ť─â; ├«mpletire, ├«mpletit, ├«mpletitur─â; ├«ntrep─âtrundere. Traversare. Cruce, cruciuli╚Ť─â (dim.), cruci╚Ť─â (rar); fofelni╚Ť─â, r─âscruce. Adj. ├Äntret─âiat, ├«ncruci╚Öat, cruci╚Ö, ├«n cruce. Nodal. Confluent, ├«ntre╚Ťesut: ├«mpletit. Vb. A se ├«ntret─âia, a se intersecta, a se ├«ncruci╚Öa, a face cruce, a se ├«mpleti (fig.), a se ├«nt├«lni, a i se face (cuiva) calea cruce cu cineva. A intersecta. A interfera. A ├«mpleti; a ├«ntre╚Ťese. A se ├«ntre╚Ťese (fig.), a se ├«ntrep─âtrunde. A traversa, a trece peste.... A ├«ncruci╚Öa, a cruci (rar), a pune (a a╚Öeza) cruci╚Ö. Adv. Cruci╚Ö, ├«n cruci╚Ö, cruce, ├«n cruce, ├«n r─âscruce. V. apropiere, coeziune, convergen╚Ť─â, leg─âtur─â, unire.

întretăiere dex online | sinonim

întretăiere definitie

Intrare: întretăia
întretăia verb grupa I conjugarea I
Intrare: întretăiere
întretăiere substantiv feminin