Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru ├«ntret─âia

├ÄNTRET─éI├ü, ├«ntret├íi, vb. I. Refl. recipr. (Despre linii, drumuri etc.) A se intersecta, a se ├«ncruci╚Öa. [Pr.: -t─â-ia] ÔÇô ├Äntre1- + t─âia (dup─â fr. entrecouper).
├ÄNTRET─éI├ü, ├«ntret├íi, vb. I. Refl. recipr. (Despre linii, drumuri etc.) A se intersecta, a se ├«ncruci╚Öa. [Pr.: -t─â-ia] ÔÇô ├Äntre1- + t─âia (dup─â fr. entrecouper).
├ÄNTRET─éI├ü, ├«ntret├íi, vb. I. 1. Refl. reciproc. A se ├«ncruci╚Öa, a se intersecta. O, f─âr─â s─â presim╚Ťi ce drumuri se-ntretaie, Un z├«mbet vag ai ridicat spre astru. CAMIL PETRESCU, V. 26. ÔŚŐ Fig. Nechezuri sf├«╚Öietoare se-ntret─âiau. CAMILAR, N. II 458. ├Äng├«ndurat, l─âs─â cugetul s─â prefire judec─â╚Ťi ├«nc─â nelimpezite, fugind, ├«ntret─âindu-se, amestec├«ndu-se, revenind, ca rotirea vertiginoas─â a priveli╚Ötilor. C. PETRESCU, A. 395. Zboar─â ve╚Öti contradictorii, Se-ntretaie ╚Ötirile. TOP├ÄRCEANU, B. 51. 2. Tranz. A ├«ntrerupe. Glas ├«ntret─âiat de ni╚Öte grozave suspine. CAMILAR, N. I 185.
!├«ntret─âi├í (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. m─â ├«ntret├íi, 2 sg. te ├«ntret├íi, 3 se ├«ntret├íie, 1 pl. ne ├«ntret─âi├ęm, 2 pl. v─â ├«ntret─âi├í╚Ťi; conj. prez. 3 s─â se ├«ntret├íie; ger. ├«ntret─â├şndu-se; part. ├«ntret─âi├ít
întretăiá vb. tăia
ÎNTRETĂIÁ vb. a se interfera, a se intersecta, a se încrucișa, (rar) a se strătăia, a se tăia. (Linii care se ~.)
├ÄNTRET─éI├ü vb. I. tr., refl. (Despre linii, drumuri etc.) A face o intersec╚Ťie; a (se) ├«ncruci╚Öa, a (se) intersecta. [< ├«ntre + t─âia, dup─â fr. entrecouper].
├ÄNTRET─éI├ü vb. tr., refl. a (se) ├«ncruci╚Öa, a (se) intersecta. (dup─â fr. /sÔÇÖ/entrecouper)
A ÎNTRETĂIÁ întretái tranz. A tăia de-a curmezișul; a intersecta. [Sil. în-tre-tă-ia] /între- + a tăia
A SE ├ÄNTRET─éI├ü pers. 3 se ├«ntret├íie intranz. (despre drumuri, linii) A veni din direc╚Ťii diferite, ├«nt├ólnindu-se ├«ntr-un punct; a se ├«ncruci╚Öa; a se intersecta. /├«ntre- + a t─âia
├«ntret─âi├á v. 1. a t─âia ├«n diferite locuri; 2. fig. a ├«ntrerupe adesea: vorbele-i pe baze mor ÔÇÖntret─âiate BOL.
*├«ntret├í─ş, -t─â─ş├ít, a -t─â─ş├í v. tr. (dup─â fr. entrecouper). Ta─ş ├«n diferite locur─ş: podurile ├«ntreta─şe r├«u. ├Äntrerup: suspinele ├«─ş ├«ntret─â─şa┼ş vocea.
ÎNTRETĂIA vb. a se interfera, a se intersecta, a se încrucișa, (rar) a se strătăia, a se tăia. (Linii care se ~.)

întretăia dex online | sinonim

întretăia definitie

Intrare: întretăia
întretăia verb grupa I conjugarea I