Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

18 defini╚Ťii pentru ├«ntrerup─âtor

├ÄNTRERUP─éT├ôR, -O├üRE, ├«ntrerup─âtori, -oare, adj., s. n. (Aparat, dispozitiv) care serve╚Öte la ├«ntreruperea sau la restabilirea unui circuit electric, hidraulic etc. [Var.: ├«ntrerupt├│r, -o├íre adj., s. n.] ÔÇô ├Äntrerupe + suf. -─âtor (dup─â fr. interrupteur).
ÎNTRERUPTÓR, -OÁRE adj., s. n. v. întrerupător.
├ÄNTRERUP─éT├ôR, -O├üRE, ├«ntrerup─âtori, -oare, adj., s. n. (Aparat, dispozitiv) care serve╚Öte la ├«ntreruperea sau la restabilirea unui circuit electric, hidraulic etc. [Var.: ├«ntrerupt├│r, -o├íre adj., s. n.] ÔÇô ├Äntrerupe + suf. -─âtor (dup─â fr. interrupteur).
ÎNTRERUPTÓR, -OÁRE adj., s. n. v. întrerupător.
├ÄNTRERUP─éT├ôR1, ├«ntrerup─âtoare, s. n. Aparat pentru ├«ntreruperea sau restabilirea continuit─â╚Ťii unui circuit (electric, hidraulic etc.). Ucenicul suci ├«ntrerup─âtorul ╚Öi farurile prinser─â a clipi. MIHALE, O. 231.
ÎNTRERUPĂTÓR2, -OÁRE, întrerupători, -oare, adj. (Rar) Care întrerupe pe altul din vorbă. (Substantivat) Trebuia să dea întrerupătorului un răspuns. PAS, Z. IV 167.
întrerupătór1 adj. m., pl. întrerupătóri; f. sg. și pl. întrerupătoáre
întrerupătór2 s. n., pl. întrerupătoáre
întrerupătór adj. m., pl. întrerupătóri; f. sg. și pl. întrerupătoáre
întrerupătór s. n., pl. întrerupătoáre
ÎNTRERUPĂTÓR s. (FIZ.) comutator, șaltăr. (~ pentru lumina electrică.)
ÎNTRERUPĂTÓR, -OÁRE adj. Care întrerupe. // s.n. Aparat care poate întrerupe sau restabili transmiterea energiei (electrice, hidraulice etc.) într-un circuit; întreruptor. [< întrerupe + -tor, după fr. interrupteur].
ÎNTRERUPTÓR s.n. Întrerupător. [< fr. interrupteur].
ÎNTRERUPĂTÓR, -OÁRE I. adj. care întrerupe. II. s. n. aparat, dispozitiv care poate întrerupe sau restabili transmiterea energiei (electrice, hidraulice etc.) într-un circuit; întreruptor; comutator. (după fr. interrupteur)
ÎNTRERUPTÓR s. n. întrerupător (II). (< fr. interrupteur)
ÎNTRERUPĂTÓR ~oáre n. Dispozitiv care întrerupe sau restabilește un circuit electric; comutator. [Sil. în-tre-] /a întrerupe + suf. ~ător
ÎNTRERUPĂTOR s. (FIZ.) comutator, șaltăr. (~ pentru lumina electrică.)
├ÄNTRERUPT├ôR (dup─â fr. interrupteur) s. n. Dispozitiv care poate ├«ntrerupe, restabili sau influen╚Ťa transmiterea energiei ├«ntr-un sistem tehnic; ├«ntrerup─âtor. ÔŚŐ ├Ä. electric = dispozitiv de conectare care permite stabilirea sau ├«ntreruperea curentului ├«ntr-un circuit electric.

întrerupător dex online | sinonim

întrerupător definitie

Intrare: întrerupător
întrerupător adjectiv substantiv neutru
întreruptor