Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

17 defini╚Ťii pentru ├«ntrerumt

ÎNTRERÚMPE vb. III. v. întrerupe.
├ÄNTRER├ÜPE, ├«ntrer├║p, vb. III. Tranz. ╚Öi refl. A (se) opri, a (se) suspenda temporar cursul, desf─â╚Öurarea unei ac╚Ťiuni, a unui lucru; a opri pe cineva sau a se opri ├«n cursul unei lucr─âri, al unei activit─â╚Ťi; p. gener. a (se) opri, a (se) suspenda. ÔÖŽ Tranz. A opri pe cineva ├«n timp ce vorbe╚Öte, a t─âia vorba cuiva. [Perf. s. ├«ntrerupsei, part. ├«ntrerupt ÔÇô Var.: (├Änv.) ├«ntrer├║mpe vb. III] ÔÇô ├Äntre1- + rupe (dup─â fr. interrompre).
ÎNTRERÚMPE vb. III. v. întrerupe.
├ÄNTRER├ÜPE, ├«ntrer├║p, vb. III. Tranz. ╚Öi refl. A (se) opri, a (se) suspenda temporar cursul, desf─â╚Öurarea unei ac╚Ťiuni, a unui lucru; a opri pe cineva sau a se opri ├«n cursul unei lucr─âri, al unei activit─â╚Ťi; p. gener. a (se) opri, a (se) suspenda. ÔÖŽ Tranz. A opri pe cineva ├«n timp ce vorbe╚Öte, a t─âia vorba cuiva. [Perf. s. ├«ntrerupsei, part. ├«ntrerupt ÔÇô Var.: (├Änv.) ├«ntrer├║mpe vb. III] ÔÇô ├Äntre1- + rupe (dup─â fr. interrompre).
ÎNTRERÚMPE vb. III v. întrerupe.
├ÄNTRER├ÜPE, ├«ntrer├║p, vb. III. Tranz. A opri temporar, printr-o interven╚Ťie, cursul, desf─â╚Öurarea unui lucru, a unei ac╚Ťiuni, a unei mi╚Öc─âri etc.; a opri, a stingheri pe cineva de la ceva. ├Änghe╚Ťul ╚Öi viscolele iernii au ├«ntrerupt lucr─ârile. SADOVEANU, O. VI 394. Poftindu-i la mese, ├«i ruga frumos s─â nu ├«ntrerup─â artistele pe scen─â. BART, E. 360. Pe c├«nd eram ajuns aci cu scrisul, fusei ├«ntrerupt de feti╚Ťa mea. ODOBESCU, S. III 42. ÔŚŐ Refl. To╚Ťi se ├«ntrerupser─â din lucru. C. PETRESCU, ├Ä. II 43. ├Ä╚Öi executa mi╚Öc─ârile ├«nso╚Ťite de acelea╚Öi fluier─âturi. Deodat─â se ├«ntrerupe. SAHIA, N. 110. ÔÖŽ A opri pe cineva ├«n timp ce vorbe╚Öte, a t─âia vorba cuiva. S─â ne dea nou─â p─âm├«ntul, c─â noi ├«l muncim! ├«l ├«ntrerupser─â al╚Ťii g─âl─âgios. REBREANU, R. II 88. Nu ├«ntrerupe╚Ťi pe orator! CARAGIALE, O. I 156. Apoi tocmai la asta vream s-ajung; dar dac─â m─â ├«ntrerupi mereu! id. ib. II 126. ÔŚŐ Absol. Profesorul... ├«ncerc─â de c├«teva ori s─â ├«ntrerup─â. C. PETRESCU, ├Ä. I 14. Uite, vezi! ─âsta e cusurul t─âu ÔÇô ├«ntrerupi! CARAGIALE, O. II 126. ÔÇô Forme gramaticale: perf. s. ├«ntrerupsei, part. ├«ntrerupt. ÔÇô Variant─â: (├«nvechit) ├«ntrer├║mpe (NEGRUZZI, S. I 99) vb. III.
├«ntrer├║pe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«ntrer├║p, perf. s. 1 sg. ├«ntrerups├ęi, 1 pl. ├«ntrer├║pser─âm; part. ├«ntrer├║pt
întrerúpe vb. rupe[1]
├ÄNTRER├ÜPE vb. 1. v. ├«nceta. 2. a conteni, a ├«nceta, a (se) opri, a p─âr─âsi. (Au ~ lucrul ├«n semn de protest.) 3. v. suspenda. 4. a se opri, (├«nv.) a se z─âticni. (S-a ~ din m├óncat.) 5. v. curma. 6. (├«nv.) a prerumpe. (Scuz─â-m─â c─â te ~.) 7. a curma, (fig.) a rupe. (A ~ t─âcerea.) 8. v. opri. 9. a se curma, a ├«nceta, a se opri, (fig.) a se fr├ónge. (C├óntecul s-a ~ brusc.) 10. a (se) curma, a (se) opri, (fig.) a (se) t─âia. (I s-a ~ respira╚Ťia de emo╚Ťie.) 11. a se fr├ónge. (Liniile se ~ ├«n acel punct.)[1]
ÎNTRERÚMPE vb. III. v. întrerupe.
├ÄNTRER├ÜPE vb. III. tr., refl. A (se) rupe continuitatea unui lucru, a (se) opri brusc (o lucrare, o ac╚Ťiune etc.). ÔÖŽ A lua cuv├óntul cuiva ├«n timp ce vorbe╚Öte. [P.i. ├«ntrer├║p, perf. s. -rupsei, part. -rupt, var. ├«ntrerumpe vb. III. / dup─â fr. interrompre].
├ÄNTRER├ÜPE vb. I. tr., refl. a (se) rupe continuitatea unui lucru, a (se) opri brusc (o lucrare, o ac╚Ťiune etc.) II. tr. a lua cuv├óntul cuiva ├«n timp ce vorbe╚Öte. (dup─â fr. interrompre)
A ÎNTRERÚPE întrerúp tranz. A face să se întrerupă. ~ o activitate. ~ lucrările. /între- + a rupe[1]
A SE ├ÄNTRER├ÜPE m─â ├«ntrer├║p intranz. A se opri ├«n cursul unei activit─â╚Ťi, unei ac╚Ťiuni. M-am ├«ntrerupt din lucru. /├«ntre- + a rupe[1]
întrerupe v. 1. a rupe la mijloc; 2. a tăia vorba; 3. a se opri la mijloc.
*├«ntrer├║p, -r├║pt, a -r├║pe v. tr. (fr. interrompre, lat. interr├║mpere). Rup continuitatea unu─ş lucru, opresc cursu: a ├«ntrerupe un curent electric, rela╚Ťiunile cu cineva. Ta─ş vorba: unu din mul╚Ťime ├«l ├«ntrerupse pe orator. ÔÇô Vech─ş prerup.
├ÄNTRERUPE vb. 1. a(-╚Öi) ├«nceta, a(-╚Öi) opri, a(-╚Öi) sista, a(-╚Öi) suspenda. (Uzina ╚Öi-a ~ activitatea.) 2. a conteni, a ├«nceta, a (se) opri, a p─âr─âsi. (Au ~ lucrul ├«n semn de protest.) 3. a suspenda. (Au ~ cursurile pe c├«teva zile.) 4. a se opri, (├«nv.) a se z─âticni. (S-a ~ din m├«ncat.) 5. a curma, a opri, (fig.) a reteza, a st─âvili. (Nu poate ~ scandalul.) 6. (├«nv.) a prerumpe. (Scuz─â-m─â c─â te ~.) 7. a curma, (fig.) a rupe. (A ~ t─âcerea.) 8. a conteni, a ├«nceta, a se opri, (Mold. ╚Öi Bucov.) a st├«mpi, (├«nv.) a pristoi. (A ~ din c├«ntat, din citit, cu vorba.) 9. a se curma, a ├«nceta, a se opri, (fig.) a se fr├«nge. (C├«ntecul s-a ~ brusc.) 10. a (se) curma, a (se) opri, (fig.) a (se) t─âia. (I s-a ~ respira╚Ťia de emo╚Ťie.) 11. a se fr├«nge. (Liniile se ~ ├«n acel punct.)

întrerumt dex online | sinonim

întrerumt definitie

Intrare: întrerupe
întrerupe verb grupa a III-a conjugarea a XI-a
întrerumpe verb grupa a III-a conjugarea a XI-a
Intrare: întrerumpt
întrerumpt participiu
întrerumt participiu