ÎNTREPĂTRÚNDE, întrepătrúnd, vb. III. Refl. recipr. A se pătrunde reciproc. – Între1- + pătrunde.

ÎNTREPĂTRÚNDERE, întrepătrunderi, s. f. Acțiunea de a se întrepătrunde și rezultatul ei. – V. întrepătrunde.

ÎNTREPĂTRÚNDE, întrepătrúnd, vb. III. Refl. recipr. A se pătrunde reciproc. – Între1- + pătrunde.

ÎNTREPĂTRÚNDERE, întrepătrunderi, s. f. Acțiunea de a se întrepătrunde și rezultatul ei. – V. întrepătrunde.

ÎNTREPĂTRÚNDE, întrepătrúnd, vb. III. Refl. reciproc. A se pătrunde unul pe altul, a străbate unul prin altul. O zeamă carnală se întrepătrunde cu plăcile metalice, împrăștiind un miros de oaie opărită. SAHIA, N. 34.

ÎNTREPĂTRÚNDERE, întrepătrunderi, s. f. Acțiunea de a se întrepătrunde și rezultatul ei; pătrundere reciprocă.

!întrepătrúnde (a se ~) (-pă-trun-) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se întrepătrúnde, imperf. 3 sg. se întrepătrundeá, perf. s. 3 sg. se întrepătrúnse; conj. prez. 3 să se întrepătrúndă; ger. întrepătrunzấndu-se; part. întrepătrúns

întrepătrúndere (-pă-trun-) s. f., g.-d. art. întrepătrúnderii; pl. întrepătrúnderi

întrepătrúnde vb. pătrunde

întrepătrúndere s. f. pătrundere

ÎNTREPĂTRÚNDERE s. interpenetrație, osmoză.

A SE ÎNTREPĂTRÚNDE pers. 3 se întrepătrúnd intranz. A se pătrunde reciproc (cu cineva sau ceva). [Sil. în-tre-pă-trun-] /între- + a pătrunde

ÎNTREPĂTRUNDERE s. interpenetrație.