Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru ├«ntrem─âtor

├ÄNTREM─éT├ôR, -O├üRE, ├«ntrem─âtori, -oare, adj. Care ├«ntremeaz─â, care ├«nzdr─âvene╚Öte. ÔÇô ├Äntrema + suf. -─âtor.
├ÄNTREM─éT├ôR, -O├üRE, ├«ntrem─âtori, -oare, adj. Care ├«ntremeaz─â, care ├«nzdr─âvene╚Öte. ÔÇô ├Äntrema + suf. -─âtor.
├ÄNTREM─éT├ôR, -O├üRE, ├«ntrem─âtori, -oare, adj. Care ├«ntremeaz─â, care d─â puteri, care ├«nzdr─âvene╚Öte. Dup─â acest pu╚Ťin ├«ntrem─âtor popas, Joseph ├«nchidea iar─â╚Öi valizele. C. PETRESCU, R. DR. 101. ÔŚŐ Fig. Privighetoarea-nvietoare A-ntrem─âtorilor fiori De╚Öteapt─â prin cai╚Öii-n floare Ale zefirilor viori. MACEDONSKI, O. I 186.
întremătór adj. m., pl. întremătóri; f. sg. și pl. întremătoáre
întremătór adj. m., pl. întremătóri; f. sg. și pl. întremătoáre
ÎNTREMĂTÓR adj. întăritor, lecuitor, tămăduitor, vindecător, (înv.) vrăciuitor. (O cură ~oare.)
ÎNTREMĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care întremează; cu proprietatea de a întrema. /a (se) întrema + suf. ~ător
ÎNTREMĂTOR adj. lecuitor, tămăduitor, vindecător, (înv.) vrăciuitor. (O cură ~.)

întremător dex online | sinonim

întremător definitie

Intrare: întremător
întremător adjectiv