ÎNTREGÚȚ, -Ă, întreguți, -țe, adj. (Pop., întărind pe „întreg”, „întreagă”) Diminutiv al lui întreg. – Întreg + suf. -uț.

ÎNTREGÚȚ, -Ă, întreguți, -țe, adj. (Fam., întărind pe „întreg”, „întreagă”) Diminutiv al lui întreg. – Întreg + suf. -uț.

ÎNTREGÚȚ, -Ă, întreguți, -e, adj. (Familiar) Întreguleț. De mi-ar fi fost de prujit, Ilincă dragă, nu bateam un an întreguț același drum. CONTEMPORANUL, VII 483. Ce va face pe uliță Ziua, noaptea întreguță? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 137.

întregúț (pop.) adj. m., pl. întregúți; f. întregúță, pl. întregúțe

întregúț adj. m., pl. întregúți; f. sg. întregúță, pl. întregúțe