Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
7 definiții pentru întregitor
ÎNTREGITÓR, -OÁRE, întregitori, -oare, adj. Care întregește, care completează. – Întregi + suf. -tor.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
ÎNTREGITÓR, -OÁRE, întregitori, -oare, adj. Care întregește, care completează. – Întregi + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
ÎNTREGITÓR, -OÁRE, întregitori, -oare, adj. Care întregește, care completează.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
întregitór adj. m., pl. întregitóri; f. sg. și pl. întregitoáre
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
întregitór adj. m., pl. întregitóri; f. sg. și pl. întregitoáre
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
ÎNTREGITÓR adj. v. suplimentar.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
ÎNTREGITOR adj. complementar, subsidiar, suplimentar, (rar) complinitor. (Lămuriri ~.)
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
întregitor dex online | sinonim
întregitor definitie
Intrare: întregitor
întregitor adjectiv
