Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

17 defini╚Ťii pentru ├«ntregire

├ÄNTREG├Ź, ├«ntregesc, vb. IV. Tranz. ╚Öi refl. A (se) face ├«ntreg (1), deplin, unitar; a (se) completa. ÔÇô V. ├«ntreg.
├ÄNTREG├ŹRE, ├«ntregiri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«ntregi ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. ├«ntregi.
├ÄNTREG├Ź, ├«ntregesc, vb. IV. Tranz. ╚Öi refl. A (se) face ├«ntreg (1), deplin, unitar; a (se) completa. ÔÇô V. ├«ntreg.
├ÄNTREG├ŹRE, ├«ntregiri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«ntregi ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. ├«ntregi.
├ÄNTREG├Ź, ├«ntregesc, vb. IV. Tranz. A face ├«ntreg, deplin; a completa. ╚śi eu ├«nsumi voi veni ├«ntr-o zi aci, sub turnul de veghe secular─â, s─â ├«ntregesc ╚Öi s─â c├«╚Ötig aceast─â ├«n╚Ťelepciune. GALACTION, O. I 218.
├ÄNTREG├ŹRE, ├«ntregiri, s. f. Ac╚Ťiunea de a ├«ntregi; completare. ├Äntregirea unei sume.
├«ntreg├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«ntreg├ęsc, imperf. 3 sg. ├«ntrege├í; conj. prez. 3 s─â ├«ntrege├ísc─â
├«ntreg├şre s. f., g.-d. art. ├«ntreg├şrii; pl. ├«ntreg├şri
├«ntreg├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. ├«ntreg├ęsc, imperf. 3 sg. ├«ntrege├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ├«ntrege├ísc─â
├«ntreg├şre s. f., g.-d. art. ├«ntreg├şrii; pl. ├«ntreg├şri
├ÄNTREG├Ź vb. 1. v. completa. 2. v. reconstitui.
├ÄNTREG├ŹRE s. 1. v. completare. 2. (concr.) complement, completare, complinire. (A ad─âugat o ~.) 3. v. reconstituire.
A ├ÄNTREG├Ź ~├ęsc tranz. A face s─â fie ├«ntreg, plin (ad─âug├ónd ceea ce lipse╚Öte); a completa; a complini. [Sil. ├«n-tre-] /Din ├«ntreg
├«ntreg├Č v. a face ├«ntreg, a completa.
├«ntreg├ęsc v. tr. Fac ├«ntreg, completez.
ÎNTREGI vb. 1. a completa, a împlini, a rotunji, (livr.) a complini, (înv. și reg.) a plini, (înv.) a încheia. (A ~ pînă la suma de...) 2. a recompune, a reconstitui, a reface. (A ~ scheletul unui mamifer fosil.)
├ÄNTREGIRE s. 1. completare, ├«mplinire, rotunjire, (livr.) complinire. (~ sumei p├«n─â la...) 2. (concr.) complement, completare, complinire. (A ad─âugat o ~.) 3. recompunere, reconstituire, refacere, (rar) reconstitu╚Ťie. (~ p─âr╚Ťilor unui animal fosil.)

întregire dex online | sinonim

întregire definitie

Intrare: întregi
întregi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: întregire
întregire substantiv feminin