ÎNTREGÍ, întregesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) face întreg (1), deplin, unitar; a (se) completa. – V. întreg.

ÎNTREGÍRE, întregiri, s. f. Acțiunea de a (se) întregi și rezultatul ei. – V. întregi.

ÎNTREGÍ, întregesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) face întreg (1), deplin, unitar; a (se) completa. – V. întreg.

ÎNTREGÍRE, întregiri, s. f. Acțiunea de a (se) întregi și rezultatul ei. – V. întregi.

ÎNTREGÍ, întregesc, vb. IV. Tranz. A face întreg, deplin; a completa. Și eu însumi voi veni într-o zi aci, sub turnul de veghe seculară, să întregesc și să cîștig această înțelepciune. GALACTION, O. I 218.

ÎNTREGÍRE, întregiri, s. f. Acțiunea de a întregi; completare. Întregirea unei sume.

întregí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întregésc, imperf. 3 sg. întregeá; conj. prez. 3 să întregeáscă

întregíre s. f., g.-d. art. întregírii; pl. întregíri

întregí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. întregésc, imperf. 3 sg. întregeá; conj. prez. 3 sg. și pl. întregeáscă

întregíre s. f., g.-d. art. întregírii; pl. întregíri

ÎNTREGÍ vb. 1. v. completa. 2. v. reconstitui.

ÎNTREGÍRE s. 1. v. completare. 2. (concr.) complement, completare, complinire. (A adăugat o ~.) 3. v. reconstituire.

A ÎNTREGÍ ~ésc tranz. A face să fie întreg, plin (adăugând ceea ce lipsește); a completa; a complini. [Sil. în-tre-] /Din întreg

întregì v. a face întreg, a completa.

întregésc v. tr. Fac întreg, completez.

ÎNTREGI vb. 1. a completa, a împlini, a rotunji, (livr.) a complini, (înv. și reg.) a plini, (înv.) a încheia. (A ~ pînă la suma de...) 2. a recompune, a reconstitui, a reface. (A ~ scheletul unui mamifer fosil.)

ÎNTREGIRE s. 1. completare, împlinire, rotunjire, (livr.) complinire. (~ sumei pînă la...) 2. (concr.) complement, completare, complinire. (A adăugat o ~.) 3. recompunere, reconstituire, refacere, (rar) reconstituție. (~ părților unui animal fosil.)