ÎNTRECIOCNÍ, întreciocnesc, vb. IV. Refl. (Rar) A se ciocni unul cu altul; fig. a se contrazice. – Din între1- + ciocni.

ÎNTRECIOCNÍ vb. v. ciocni, izbi, lovi, tampona.

ÎNTRECIOCNÍRE s. v. ciocnire, izbire, lovire, tamponare.

întreciocní vb. IV refl. (înv.) 1. a se ciocni, a se izbi unul de altul. 2. (fig.) a se contrazice.

întreciocníre s.f. 1. ciocnire reciprocă. 2. (fig.) contrazicere.

întreciocnì v. 1. a (se) ciocni unul cu altul; 2. fig. a se contrazice.

*întrecĭocnésc (mă) v. refl. (după fr. s’ntrechoquer). Mă cĭocnesc cu saŭ între: trenurile s’aŭ întrecĭocnit (corect rom. e s’aŭ cĭocnit unu cu altu saŭ între ele).

întreciocni vb. v. CIOCNI. IZBI. LOVI. TAMPONA.

întreciocnire s. v. CIOCNIRE. IZBIRE. LOVIRE. TAMPONARE.